Marţi, 23 februarie, la Librăria Cărtureşti, a avut loc lansarea celei de-a VI-a serii a Revistei de Cultură Familia, în prezenţa actualilor membri ai redacţiei, Mircea Pricăjan, Miron Beteg şi Alexandru Sereş, dar şi a câtorva colaboratori ai revistei.

Peste 100 de persoane au fost prezente la eveniment, semn că dezbaterile generate de mutarea administrativă a revistei la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” au fost, în final, de bun augur, iar exemplarele revistei aduse în libărie pentru acest moment special s-au epuizat în timp record. Lansarea noii serii a Revistei Familia nu ar fi fost completă fără prezenţa poetului Ioan Moldovan, cel care a slujit revista timp de 30 de ani. Chiar dacă nu a putut fi prezent fizic, fostul director şi-a transmis mesajul prin intermediul unei înregistrări.

 „(…) Un miracol este faptul ca mi se îngăduie să fiu de față sub această formulă. Exact la această oră eu vorbesc la Ipotești, sunt invitatul, alături de un excelent poet, Aurel Pantea, al dialogului între poeți inițiat de Memorialul Eminescu la Ipotești. Vreau să vă asigur că bucuria despre care vorbeam are substanță și ea constă în ideea de continuitate. Într-o cultură ca a noastră, și în general orice cultură, ideea și faptul continuității este esențial. Trecută în cel de-al șaselea cerc al vârstei sale, Familia este eonul, este realitatea pe care o salutăm sub numele tinereții”, a spus Ioan Moldovan. „Încă în prima sa serie Iosif Vulcan a mizat pe tinerețe. Să nu uităm că atunci când l-a debutat pe junele Mihai Eminovici, (...) tinerețea era de față. De față a fost tinerețea și în seriile succesive ale Revistei Familia, inclusiv în seria precedentă, a V-a, căreia am avut onoarea, bucuria, să îi fiu slujitor, timp de 30 de ani. În fond este o bună parte a vârstei mele pentru care îi mulțumesc celui căruia i se cuvin mulțumiri pentru că fost un mare dar pentru existența mea aceea de a putea sluji o revistă numită Familia. Acum începe un drum nou pentru Familia, îl doresc tot atât de lung și tot mai luminos, pe cât cred că a fost acest drum și în seriile precedente, ba chiar mai mult decât atât, după cum se spune, și, mai ales, îi doresc acestei Familii înnoite viață lungă, lungă în raport cu scurtimea pe care o doresc cuvintelor mele, pentru că importantă este această pornire pe valuri a revistei. Deci, să ne bucurăm împreună, să ne rămână bucuria!”, a transmis Ioan Moldovan.

„Duduile” se vor convinge că revista nu-i „arici pogonici”

Miron Beteg, secretar de redacţie, a fost primul care a luat cuvântul după mesajul lui Ioan Moldovan, amintind despre perioada tumultoasă pe care revista a traversat-o în ultimele două luni. „Mărturisesc că ieri eram hotărât să vorbesc azi în termeni de fel ortodocși tocmai despre absența bucuriei pe care am resimțit-o în ultima vreme, mai cu seamă din clipa în care atenția multora s-a transferat dinspre hotărârea Consiliului Județean spre capacitatea actualei redacții, atâta câtă e, de a păstra geografia spirituală a revistei așa cum era înainte. M-am răzgândit pentru că am înțeles că nu avem de dat socoteală nimănui. De la un punct încolo, din momentul în care revista a apărut, a da socoteală devine nu un lucru inutil, ci un lucru redundant”, a spus Beteg. „Am să spun foarte simplu că m-am apropiat de redacția Revistei Familia cam la aceeași vârstă la care a făcut-o și Mircea, cu câțiva ani buni înainte, ce-i drept, așa că am crescut, m-am maturizat, și ușor, ușor, am început să îmbătrânesc alături de niște oameni precum Ioan Moldovan, Traian Ștef, o vreme Florin Ardelean, Tiberiu Ciorba, Dumitru Chirilă. Așa că și pentru mine, finalul anului trecut și acest început de an, care părea că nu se mai sfârșește, au reprezentat, evident, un moment de rupere brutală a echilibrului, un moment de cumpănă. Părea că toate urgiile cerului coborâseră asupra noastră”, a mărturisit acesta. „Din momentul în care, era Sfântul Ion, ne-am dat seama că din motive pur legislative și, repet, care țin doar de legislația românească a muncii actuală, Ioan Moldovan și Traian Ștef nu pot fi preluați în viitoarea formulă redacțională, totul a devenit și de neînțeles, și acel moment de cumpănă părea deja o cădere în prăpastie. Evident, după un moment de furie și consternare, mărturisesc că am avut un singur gând în cap: Revista trebuie să meargă mai departe în orice condiții, condiții pe care în momentul acela chiar nu le cunoșteam, doar le bănuiam în variante mult mai negre decât sunt. Revista trebuie să apară și fără o perioadă mare între ultimul număr de anul trecut și primul număr din acest an. A fost momentul în care mi-am dat seama că lucrul pe care îl pot face pentru asta este să-i fiu alături lui Mircea în tot ce face, să-mi asum acel rol de backstage man. Mai cu seamă că lucrurile au luat-o cu totul razna în presă, pe Facebook, în mediul online, în momentul în care Mircea a vorbit pentru prima dată despre scăderea vârstei colaboratorilor și despre faptul că textele din revistă se vor adresa mai cu seamă publicului”, a mai explicat secretarul de redacţie. „Bănuiesc că mulţi s-au așteptat atunci la o infantilizare a conținutului revistei, dacă nu chiar un soi de manelizare a acesteia, și pe foarte mulți acest prim număr cred că îi va face să verse o lacrimă amară, mai ales pe duduile, respectabile, de altfel, care, cu sabia în mână, erau hotărâte să apere memoria și moștenirea lui Iosif Vulcan, convingându-se că, în ciuda a aceea ce credeau, revista nu s-a transformat într-un soi de arici pogonici al revistelor de cultură”, a mai transmis Miron Beteg. Acesta a mai amintit de „entuziasmul mocnit, neostentativ, molipsitor”, pe care l-a descoperit la noul redactor şef, Mircea Pricăjan, dar şi despre faptul că, deşi a fost, i-a fost pusă la îndoială valoarea scriitoricească, odată cu apariţia, în acest an, a celui mai nou roman al său, Mircea Pricăjan va deveni „nu doar unul dintre prozatorii buni ai generației sale, ci unul dintre prozatorii importanți ai generației sale”.

Au mai luat cuvântul artistul fotograf Ovi D. Pop (care semnează imaginea de pe coperta revistei), dar şi colaboratori ai revistei, ca Florin Ardelean, care a catalogat mutarea revistei la Biblioteca Judeţeană drept „o agresiune de ordin administrativ”, Mircea Dan Duţă şi Ioana Cistelecan.

La finele lansării, Mircea Pricăjan a subliniat că „seria a VI-a nu rupe brutal legătura cu trecutul, ci o păstrează prin oameni şi prin articolele lor”, dând de înţeles că va continua colaborarea cu o parte dintre autorii seriei a V-a.
De asemenea, redactorul şef a lansat şi noul site al revistei, care se doreşte un portal interactiv de cultură, după modelul occidental.