Odată cu articolul precedent, am început să dezbatem o temă care prezintă relevanţă pentru fiecare persoană, fie el justițiabil, fie el participant la actul de justiţie, în momentul în care se doreşte încheierea unui contract.

 

În acest sens, am ajuns cu enumerarea clauzelor prevăzute de art. 1203 Cod civil (clauzele neuzuale) la cea de-a patra clauză, mai precis clauza contractuală, prin care se stabileşte în detrimentul celeilalte părţi contractuale decăderea din drepturi ori beneficiul termenului, ori limitarea dreptului de a opune excepţii.

În sine, tehnica legislativă folosită pentru reglementarea acestei clauze, la o primă vedere, pare pretenţioasă şi greu de înţeles pentru justiţiabilul care nu deţine cunoştinţe de specialitate, dar la această concluzie se ajunge doar aparent, pentru că în măsura în care analizăm atent această reglementare legală, ajungem la concluzia că se doreşte atragerea atenţiei justiţiabilului asupra oricărei clauze contractuale prin care se stabilesc unele decăderi din drepturile conferite de către legiuitor.

Nu multe sunt situaţiile în care contractele pe care le semnază o persoană sunt destul de largi, în ceea ce priveşte conţinutul acestora, şi prin această modalitate de multe ori se inserează o serie de clauze prin care se renunţă la anumite drepturi.

În momentul de faţă o astfel de practică neloială a devenit şi nelegală în sensul că trebuie să existe dovada acceptării în mod expres şi în scris a acestor clauze contractuale prin care se stabilesc unele decăderi din drepturi, se renunţă la beneficiul termenului stabilit în favoarea părţii contractante ori se limitează dreptul de a opune unele excepţii privind contractul încheiat, iar simpla semnătură existentă pe contract nu răspunde exigenţelor legale de a exista dovada acceptării în mod expres şi în scris.

Tot ca şi clauze neuzuale sunt stabilite de către art. 1203 Cod civil şi clauzele de restrângere a dreptului de a contracta cu terţe persoane şi clauza de reînnoire tacită a contractului.

Aceste clauze nu credem că trebuie să ridice probleme de înţelegere, ele vizează interdicţia de contractare, erau des întâlnite astfel de clauze în cadrul unor contracte de colaborare, precum şi acordarea posibilităţii unei părţi contractante de a beneficia de reînnoirea contractului încheiat pentru o anumită perioadă, prin simpla folosinţă sau executare a obligaţiilor dincolo de termenul contractual – tacita reînnoire a contractului.

O ultimă categorie de clauze reglementate sunt cele care vizează legea aplicabilă contractului, aceasta în ipoteza în care avem de a face cu contracte cu element de extraneitate. Clauzele compromisorii acestea fiind clauzele prin care se stabilesc ca eventualele litigii să fie de competenţa tribunalelor arbitrale şi clauzele care fixează ca o anumită instanţă de judecată, dincolo de ceea ce înseamnă reguli de procedură, să judece litigiile rezultate cu privire la contractul încheiat.