Articolul anterior a prezentat cititorilor noștri procedura de executare silită a unei obligații de a face, prin raportare la prevederile cuprinse în cadrul art. 906 Cod procedură civilă, care instituie dreptul creditorului de a cere instanței de executare obligarea debitorului la plata unei penalități de întârziere pentru fiecare zi în care acesta nu execută obligația stabilită prin titlul executoriu.

Am putut observa faptul că aceste penalități de întârziere pot să fie cuprinse între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei după cum stabilesc prevederile art. 906 alin. 3 Cod proc. civ.

Cu toate acestea justițiabilul trebuie să cunoască faptul că pe lângă această modalitate de constrângere indirectă a debitorului de aș executa obligația stabilită prin titlul executoriu, creditorul poate să solicite instanței de judecată ca prin intermediul unei hotărâri judecătorești să dispună obligarea debitorului la plata unei sume cu titlul de daune morale pentru neexecutarea obligației.

După cum stabilesc prevederile art. 906 alin. 7 Cod procedură civilă - “Acordarea de penalităţi în condiţiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condiţiile art. 892 sau ale dreptului comun”.

Astfel de acțiuni civile prin care creditorul unei obligații inserate în cadrul unui titlul executoriu solicită despăgubiri de natură morală pentru punerea în executare cu întârziere ori neexecutarea obligației fixate prin intermediul unui titlul executoriu, au la bază, din păcate și o bogată jurisprudență a C.E.D.O.

În cadrul jurisprudenței acesteia, prin mai multe decizii, mai precis Nitescu c. Romaniei, Chibulcutean c. Romaniei, Sabau- Popescu c. Romaniei, Dragne si.a. c. Romaniei, în mod constant a evidențiat faptul că o persoană care a obținut o hotărâre judecătorească împotriva statului sau a unei entități juridice a acestuia, nu are obligația de a începe o procedură de executare silită. În asemenea situații, autoritatea de stat, entitatea juridică căzută în obligații și care are cunoștință de existența titlului executoriu, trebuie să depună toate diligențele și implicit de a lua toate măsurile necesare inclusiv pentru executarea voluntară a obligației care le incumbă.

Suferința a cărei existență va trebui să fie cuantificată de către judecător într-o sumă de bani, are la bază  ruperea echilibrului emoțional, ca urmare a inducerii unei stări de frustrare rezultată din neexecutarea imediată a titlului executoriu și din faptul că a fost necesar alocarea unei perioade mai mari ori mai mici de timp din viața privată pentru soluționarea problemelor judiciare cauzate de inactivitatea debitorului, ulterior pronunțării unei hotărârii judecătorești.

Totdeauna judecătorul va avea în vedere pentru aprecierea cuantumului despăgubirilor care trebuiesc a fi acordate, perioada de timp scursă de la momentul obținerii titlului executoriu și până la momentul la care a fost executată obligația de către debitorul acesteia.