O problemă des întălnită și care generează din ce în ce tot mai multe litigii ţine de realizarea de construcții la limita dintre proprietățile învecinate, ori plantarea realizată la limita dintre proprietățile învecinate, în contextul în care prețul pentru imobile este tot mai ridicat și loturile de teren care sunt achiziționate sunt tot mai micI ca suprafață.

Fiecare dintre proprietari dorește să aibă curte la imobilul pe care fie l-a cumpărat, fie l-a construit, iar în aceste condiții, dacă vecinul platează ori construiește aproape de mejdie, apar discuții între vecini, dacă aceste construcții ori plantații respectă prevederile legale.

Codul civil reglementează aceasta problemă, stabilind la art. 612 cu titlul de principiu faptul că: „Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic”.

Așadar, regula instituită este că la o distanță mai mică de 60 de cm de linia de hotar dintre proprietăți/mejdie nu se pot realiza construcții și nici nu se pot face plantații.

De la această regulă există excepții, la care face referire însăși Codul civil, mai precis se evidențiază faptul că: „dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism”.

De asemenea, în ipoteza în care există un acord între vecini, se poate deroga de la imperativul stabilit privind distanța minimă de construire, însă acordul între proprietarii fondurilor învecinate trebuie să îmbrace forma autentică: „Orice derogare de la distanţa minimă se poate face prin acordul părţilor exprimat printr-un înscris autentic”.

Într-o decizie de speță, Judecătoria Buzău a stabilit faptul că nu este necesară respectarea distanței minime de 60 de cm, limita minimă legală prevăzută de art. 612 Cod civil, în ipoteza în care se constată că: „cele două construcții sunt situate în zona rurală, iar obiceiul locului este în sensul de a edifica construcții la distanțe mai mici de 60 cm ”, așadar și obieciul locului poate să fie avut în vedere în momentul în care sunt analizate limitele instituite de lege.

Dacă obiceiul locului permitea proprietarilor realizarea de construcții ori plantații cu încălcarea limitei minime de 60 de cm, acest obicei al locului produce efecte juridice la fel ca și o normă juridică.

În cadrul deciziei de speță evidențiată anterior, Judecătoria Buzău (sentință civilă nr. 3627 din 20 iulie 2023, pronunțată de Judecătoria Buzău) a apreciat, prin raportare la obiceiul locului că: „nu se poate reține în sarcina pârâtei o încălcare a unor prevederi legale în ceea ce privește distanța edificării construcțiilor față de linia de hotar”.