Prin articolele precedente, care au tratat materia moştenirii fie cea legală, fie cea testamentară, am încercat să prezentăm cititorilor, la un mod care să fie cât mai comprehensibil, această parte a dreptului civil extrem de complexă şi de specializată (dacă ne aducem aminte aceste caracteristici au mai fost amintite într-un articol precedent).

Vom încheia această serie, deşi ar putea să fie scrise mult mai multe articole pe materia succesorală, cu drepturile succesorale, în materia moştenirii legale, pe care le deţine soţul supravieţuitor. Dacă facem un efort de memorie, ne putem aduce aminte de faptul că fundamentul moştenirii legale îl reprezintă relaţia de rudenie existentă între defunct sau de cuius (cel despre a cărui moştenire se discută) şi persoanele care sunt chemate de lege să culeagă patrimoniul succesoral rămas. Însă, în cadrul moştenirii legale, legiuitorul a reglementat o situaţie de excepţie acordând vocaţie succesorală (chemare pentru a culege patrimoniul succesoral) unei persoane care nu are legături de rudenie cu defunctul, mai precis soţului supravieţuitor, care după cum ştim nu este rudă cu defunctul (existând reglementări legale care interzice căsătoria între rude de un anumit grad) de vreme ce căsătoria nu generează o legătură de rudenie între cei doi soţi. Această raţiune legală este una cât se poate de logică, însă trebuie amintit că această raţiune logică nu a fost îmbrăţişată dintotdeauna de către legiuitor, mai precis anterior intrării în vigoare a Legii 319 din 1944, vechiul Cod civil conţinea o reglementare a drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor, dar care erau nefavorabile acestuia, de vreme ce una dintre condiţiile absolut necesar a fi îndeplinite pentru ca soţul supravieţuitor să poate să culeagă patrimoniul succesoral, era inexistenţa vreunui moştenitor (care să fie în grad de rudenie). Actualul Cod civil reglementează drepturile soţului supravieţuitor de la articolul 970 până la articolul 974. Pentru a putea să culeagă patrimoniul defunctului, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească o singură condiţie, care este stabilită de art. 970 Cod civil, mai precis la data decesului să nu existe o hotărâre judecătorească definitivă de divorţ. Despre o parte a drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor am discutat în cadrul articolelor precedente, mai precis cota succesorală deţinută de soţul supravieţuitor, iar pe acestea nu le vom relua în cadrul prezentului articol, decât vom aminti un principiu care este aplicabil şi reglementat în art. 971 alin. 1 Cod civil - soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu oricare dintre moştenitori nu exclude pe niciunul dintre ei şi nu este exclus de către niciunul dintre ei. Pe lângă cota succesorală, soţul supravieţuitor mai deţine şi un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la deschiderea succesiunii (art. 973 Cod civil). De asemenea soţul supravieţuitor mai deţine dreptul la mobilierul şi obiectele de uz casnic (art. 974 Cod civil).