Vom rămâne tot pe teritoriul hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă spre deosebire de articolul anterior, care a vizat o hotărâre judecătorească de speţă, acum ne vom apleca atenţia asupra unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în procedura  privind dezlegarea unor chestiuni de drept, în materia dreptului penal.

Astfel, în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu numărul 335 din 5 aprilie 2022, a fost publicată Decizia nr. 4 din 2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitoare la admiterea sesizării formulate de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a-II-a penală în dosarul nr. 16.037/301/2021, stabilindu-se faptul că - “Îndeplinirea obligaţiei de a purta o mască de protecţie având aptitudinea de a ascunde fizionomia, în spaţiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia, atrage incidenţa elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal privind infracţiunea de furt săvârşită de către o persoană mascată”. Decizia pronunţată a avut ca şi premisă de pornire solicitarea adresată de către instanţa de trimitere, în speţă Curtea de Apel Bucureşti - “În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal?”.    Deşi, în prezent, purtarea măştii de protecţie, nu mai este obligatorie, cu menţiunea faptului că nu cunoaştem cum va evolua situaţia epidemiologică la nivel mondial în perioada sezonului rece, existând posibilitatea ca această obligaţie să fie reintrodusă, dacă autorităţile vor crede de cuviinţă.

Persoanele care pe perioada cât obligaţia de purtare a măştii de protecţie a fost în vigoare, au săvârşit infracţiuni de furt, vor fi judecate pentru forma calificată a acestei infracţiuni şi pedeapsa care va fi aplicată va fi una mai severă. Instanţa supremă evidenţiind faptul că - “cu privire la periculozitatea furtului comis de către o persoană mascată, în sensul că acţiunea de a se masca face ca identificarea autorului să fie mai dificilă, denotă o pregătire, o premeditare a acestuia şi îi conferă o îndrăzneală mai mare, ştiind că va fi mai greu de recunoscut sau identificat, vizează raţiunea reglementării variantei calificate şi nu pot fundamenta instituirea unei cerinţe esenţiale de ordin subiectiv pe cale jurisprudenţială”. Traducând într-un limbaj pe înţelesul justiţiabilului, făptuitorul nu se poate şi nu va putea pe viitor să se folosească de obligaţia legală instituită de purtare a măştii de protecţie, pentru a justifica acţiunea de furt, purtarea măştii de protecţie, va fi considerată şi în aceste cazuri ca fiind una mai gravă. Ca şi o concluzie personală, considerăm că persoanele care se folosesc de o obligaţie legal instituită pentru a justifica inaplicabilitatea unor prevederi legale care înăspresc pedeapsa, denotă o periculozitate mult mai ridicată.