La data de 31 august 2024 a intrat în vigoare Legea 26 din 2024 privind ordinul de protecție, care a fost publicată în cadrul Monitorului Oficial al României cu nr. 172 din data de 04.03.2024, legea având expres mențiunea faptului că intrarea ei în vigoare se va face la 180 de zile de la adoptare.

Conform art. 2 alin. 1 Legea 26/2024: „Ordinul de protecţie provizoriu se emite de îndată, la cererea scrisă a victimei actelor de violenţă sau, după caz, a tutorelui ori a altui reprezentant legal al acesteia, de către poliţiştii care, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iau cunoştinţă de săvârşirea unui act de violenţă, iar din evaluarea situaţiei de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârşirea unui alt act de violenţă îndreptat împotriva victimei, care pune în pericol viaţa, integritatea fizică ori libertatea acesteia”. După cum se poate observa din analiza actului normativ, de această dată ordinul de protecție are în vedere protejarea victimei împotriva oricărui act de violență sau stare de pericol care ar putea să fie exercitate de către agresor, fără ca legiuitorul să solicite ca și condiție de aplicarea, existanța unei relații de rudenie între agresor și victimă. La aceeași concluzie ajungem în momentul în care analizăm conținutul prevederilor art. 12 alin. 1 Legea 26/2024, care evidențiază faptul că: „Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violenţă din partea unei alte persoane poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii”. Spre deosebire de prevederile Legii 217 din 2003, care stabilea în mod expres faptul că actul normativ vizează ca și aplicabilitate, strict: „Prevenirea şi combaterea violenţei domestice fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică” (art. 1 alin. 2 Legea 217/2003). Așadar, este important de subliniat, în prezent, oricare victimă, indiferent de relația existentă între aceasta și agresor, în măsura în care a fost supus unui act de violență și există o stare de pericol iminentă, va putea să solicite intervenția organelor de poliție, care, după o analiză a starii de fapt, vor putea să emită ordin de protecție provizoriu. Ce trebuie să fie avut în vedere este faptul că ordinul de protecție provizoriu se emite de către organele de poliție pe baza unei cereri scrise formulate de către victimă. Așadar, trebuie, obligatoriu, formulată o cerere în scris, însă, în avantajul victimei este faptul că: „poliţistul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu este sesizat în orice mod (...) are obligaţia de a aduce la cunoştinţă victimei (...) dreptul de a solicita un ordin de protecţie provizoriu faţă de agresor, precum şi de a-i pune la dispoziţie formularul de cerere”.