Odată cu articolul precedent am prezentat justiţiabililor unele noţiuni generale despre testamentul ca şi act juridic, însă trebuie subliniat faptul că testamentul presupune unele aspecte care sunt mult mai complexe şi care poate vor fi subiectul unor articole viitoare.

Pentru prezentul articol ne-am rezervat dreptul de a prezenta justiţiabililor unele aspecte care vizează principalele forme ale testamentului, condiţiile de valabilitate ale acestora şi posibilitatea de conversiune a unui testament nul. În practică cele mai frecvent întâlnite forme ale testamentului sunt două la număr, mai precis testamentul olograf şi testamentul autentic. Primul este definit de articolul 1041 din cadrul Codului civil unde se evidenţiază faptul că „sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului”. Analizând acest articol, putem să concluzionăm care este forma testamentului olograf şi condiţiile de valabilitate ale acestuia. Aşadar, testamentul olograf este acela care în totalitate este scris, semnat şi datat de către mâna persoanei care îl întocmeşte (testatorul), practic acel testament pe care testatorul îl scrie el, fără a fi necesară vreo formalitate suplimentară, în afara celei stabilite de către textul legal anterior citat. Obligatoriu testamentul olograf trebuie să fie scris în totalitate semnat şi datat de către testator, cel care dispune de patrimoniul succesoral, încălcarea vreuneia dintre condiţiile impuse duce la nulitatea absolută a testamentului. Cea de a două formă ordinară a testamentului este testamentul autentic, care este definit în cadrul art. 1043 din cadrul Codului civil. În cadrul acestui articol se subliniază faptul că suntem în prezenţa unui testament autentic în momentul în care acesta „a fost autentificat de către un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii”. Utilitatea acestei forme de testament este prezentă în momentul în care testatorul nu poate să scrie sau să citească. Având în vedere aceste lipsuri, testatorul nu poate să întocmească un testament olograf, dar are opţiunea de a se adresa unui notar pentru a redacta acesta din urmă un testament, conform voinţei testatorului, care va fi autentificat în final. Testamentul autentic va fi notat în mod obligatoriu de către notarul care a aplicat încheierea de autentificare, în cadrul Registrului naţional notarial, cu scopul de a realiza o formă de publicitate a existenţei testamentului – art. 1046 din cadrul Codul civil. În ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate a acestei forme de testament, ele sunt chiar uşor de stabilit, mai precis în momentul în care lipseşte încheierea de autentificare vom fi în prezenţa unui testament nul.

Însă, de subliniat faptul că „un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă testamentară” - art. 1050 Cod civil.