Uitându-ne în retrospectivă, ultimele două articole care au făcut obiectul prezentei secțiuni dedicate analizei din punct de vedere juridic a legislației naționale, au avut ca și temă: răspunderea civilă pentru ruina edificiului și răspunderea civilă a părintelui pentru fapta copilului.

 

Articolul din această săptămână va aborda analiza legislației cuprinse în cadrul Codului civil, care vizează răspunderea pentru prejudiciul produs de animale. Astfel, Codul civil în cadrul articolului 1375 stabileşte faptul că „proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”. Așadar, conform acestui text de lege prejudiciul pe care un animal îl produce va fi suportat în primul rând de către proprietarul animalului, iar în cazul în care nu există un proprietar de către cel care se serveşte de animal. Un element trebuie subliniat, și anume faptul că prejudiciul se acoperă indiferent dacă există sau nu există vreo culpă a proprietarului sau a celui care se serveşte de animal şi mai mult indiferent dacă prejudiciul a fost produs cât timp aninalul era sub supravegherea sau scăpase de sub paza/supravegherea acestora (proprietar sau a cel care se serveşte de animal). O altă noţiune care trebuie să fie atinsă prin dezbaterea noastră este cea de pază, mai precis ar trebui să cunoaştem ce înţelege legiuitorul prin paza animalului, iar răspunsul la această întrebare îl găsim în cadrul articolului 1377 Cod civil unde se subliniază faptul că paza unui animal o deţine în primul rând proprietarul acestuia, iar în al doilea rând celui care în temeiul unei dispoziţii legale, a unui contract sau chiar numai în fapt exercită în mod independent atribuţiile de control şi supraveghere asupra animalului servindu-se de acesta în interes propriu.Așadar, nu doar proprietarul poate să deţină paza animalului şi să fie ţinut răspunzător de prejudiciul pe care îl produce acesta, ci şi o persoană care deşi nu este proprietar deține atribuții de control și supraveghere, iar aceste atribuții le-a dobândit printr-un contract (adopția de animale – cu referire la diversele persoane fizice  care adoptă câinii din adăposturi şi îi eliberează) ori faptic (predarea animalului unui vecin când proprietarul acestuia pleacă în concediu). Aceste persoane evidenţiate anterior de textul legislativ sunt responsabile de orice fel de prejudiciu, atât timp cât este cuantificabil, pe care îl produce animalul din punct de vedere al dreptului civil chiar dacă nu s-ar putea reţine vreo culpă în sarcina acestora.