Din multe puncte de vedere ne putem întrista că a trecut vara, ziua nu mai este atât de lungă, vremea concediilor s-a dus, apa şi soarele nu mai răsfaţă pe nimeni. Mai este şi un alt motiv pentru care unii pot regreta trecerea verii, faptul că, odată cu toamna, a revenit regele fotbal pe tronul, căruia îi putem spune regal, doar pentru că a fost inventat de regele Vespasian.

Aproape că uitasem momentele penibile de la Campionatul European, trăind o vară liniştită, în compania Olimpiadei, e adevărat fără prea mari satisfacţii patriotice, că a picat ca o frunză ruginită acest meci cu Lituania, venit parcă să ne anunţe toamna, în ciuda temperaturilor de afară. Având în vedere desfăşurarea meciului şi scorul, ai noştri făceau mai bine, dacă nu se prezentau şi pierdeau la masa verde cu acelaşi scor. Ca spectacolul neputinţei şi al nesimţirii să fie complet, tricolorii, apelativ elogios, nedemn de aceste specimene ce fug prin iarbă, au luat la înjurături câţiva jurnalişti. Mirel Rădoi i-a trimis pe jurnalişti, folosind înjurătura populară, să-şi reguleze nevestele, iar "pisica", cum este poreclit Lobonţ, i-a făcut şoareci pe reporteri. În mod normal nu se aştepta nimeni de la aceşti fotbalişti să aibă un alt comportament, este clar că aproape toţi sunt nişte nesimţiţi îmbuibaţi, cu nişte salarii nemeritate şi care, în afară de viaţă de huzur, jocuri de noroc, băutură şi curve de lux, n-au nimic în cap. Ideea ar fi ca măcar în public să se abţină, dar cum să te abţii tu, Mirel Rădoi, când patronul tău afirmă răspicat pe un post de televiziune că i se rupe p... de DNA. Restul sunt pe aceeaşi frecvenţă, începând cu "naşul" Mircea Sandu, continuând cu Dumitru Dragomir ("Corleone") şi terminând cu barbugiul Piţi. După cum puteţi observa, totul are o rezonanţă interlopă şi adevărul e că tot fotbalul mondial are o rezonanţă interlopă. Să ne gândim la Abramovici, care are interdicţie de-a intra în Rusia, la scandalurile din Italia de acum câţiva ani, când s-a vorbit şi de amestecul mafiei, sau la legătura pe vremuri al lui Maradona cu mafia siciliană. Cu alte cuvinte, acest sport nu este curat nicăieri în lume, pentru că totdeauna acolo unde sunt bani există în spate şi o mafie, dar măcar acolo se mai face şi performanţă, existând şi partea de profesionalism sportiv, dincolo de chestiile dubioase. La noi nu sunt decât scandaluri, corupţie şi manelisme, încât, privind dincolo de acest meci, fotbalul românesc, cu toate insuccesele sale, date de mediocritatea naţionalei şi a echipelor româneşti în competiţiile europene, îţi vine să-ţi pui o întrebare legitimă: Cum de-un sport, care oferă performanţe minimale, de ani buni, poate să suscite atâta pasiune şi atâta interes? În mod normal, noi, ca ţară, slabă la fotbal, nu ar trebui să avem centrul de interes axat pe fotbal. Chiar şi din punct de vedere al istoriei fotbalului suntem pe nicăieri, în Europa de Est vreau să spun, pentru că o comparaţie cu Vestul nici nu se poate face. Ţări precum Bulgaria, Serbia, Ucraina, Ungaria, Polonia, Grecia, Croaţia au performanţe peste noi. Cu toate acestea, vin unii diriguitori, care sunt mai degrabă dricuitorii fotbalului, să spună că fotbalul a luat-o înaintea societăţii. Economic este aşa, şi e normal să fie aşa, din moment ce o grămadă dintre interlopii ţării au intrat în afacerea numită fotbal, dar, ca performanţă, acest sport nu a luat-o înaintea nimănui, este exact la acelaşi nivel ca şi restul domeniilor de activitate. Aşa sunt politicienii, aşa sunt fotbaliştii, aşa sunt vedetele, aşa sunt toţi cei care în mod normal ar trebui să fie în faţă pentru că au calităţi superioare celorlalţi. Dimpotrivă, cu cât eşti mai mediocru, mai tupeist şi mai pilos, ai şanse să-ţi umfli contul, după care poţi sa-ţi dai chiloţii jos în public şi să-i scuipi în cap sau să-i înjuri, cum vor muşchii tăi, pe cei pe care i-ai fraierit. Balonul e rotund, spune o vorbă uzată, care vorbeşte despre hazardul jocului de fotbal, dar dacă mai ai şi capul pătrat, atunci chiar că se poate întâmpla orice.