„Haiducul" Oprescu a câştigat Bucureştii. La PSD, "vechea gardă" a zâmbit mulţumită, Geoană forţat, iar Vanghelie nu s-a mai putut bucura de propria victorie. La PD-L, Vasile Blaga şi-a încheiat cursa cu un discurs elegant, apoi liniştea dinaintea furtunii n-a mai fost spartă decât de două sosiri: a lui Băsescu, suspect de vesel, şi a Elenei Udrea, înveşmântată, întâmplător sau nu, în negru. Ce urmează?

Victoria lui Sorin Oprescu nu este un succes întâmplător al unui aventurier politic. Culmea e că se străduiesc să o prezinte aşa tocmai cei care jubilau la triumfurile electorale ale lui Traian Băsescu. Fără să vadă sau fără să recunoască faptul evident că doctorul a preluat, la nivel de imagine, reţeta eroului lor. Cruciatul antisistem a fost învins de unul mai bun ca el în interpretarea aceleiaşi partituri. N-au mai contat nici imixtiunea ilegală a şefului statului în procesul electoral, nici încercările sale de a-i mobiliza la vot pe bucureşteni împotriva stângii, invocând evenimentele din 13-15 iunie 1990. După atâţia ani în care au creditat dreapta lui Crin Halaicu şi a lui Viorel Lis, a lui Ciorbea şi a lui Băsescu, încoronată de borduriada întru umplerea buzunarului lui Videanu, bucureştenii au votat altfel. Poate au votat pragmatic, împotriva lanţului de afaceri ce le sufoca Primăria. Poate au votat emoţional, împotriva imposturii celor care, demagogic, invocau mineriada şi sperietoarea anticomunistă, care, iată, n-au mai funcţionat nici măcar la Bucureşti.
Cert e că votul de la Bucureşti - unde s-a dus cea mai politizată luptă electorală de până acum - arată, înainte de toate, un lucru: în faţa oricăror lozinci răsuflate a primat dureroasa experienţă cotidiană, într-un oraş sufocat de trafic, de poluare şi de multe alte neajunsuri, adjudecat de o mafie eternizată la putere. Victoria lui Oprescu şi a „baronilor" pesedişti mută centrul de greutate al dezbaterii politice în România. Cine va mai încerca să agite spaimele de altădată va risca un vot pragmatic precum acesta de la locale. Este exact terenul pe care Traian Băsescu n-ar fi vrut să ajungă. La capitolul „fapte", nu mai e de mult restanţier. E repetent. Va încerca, poate, să-şi inventeze duşmani colectivi şi să arate cu degetul pericole închipuite, dar nu va mai convinge cu acest gen de discurs pe care l-a practicat de-a lungul întregii sale cariere. Va reuşi Băsescu să se reinventeze ca om politic? Testele alegerilor europarlamentare şi locale i-au demonstrat, deocamdată, limitele.
Cu siguranţă, însă, PSD şi PD-L trebuie să se privească în oglindă. Bătălia următoare se dă pentru Parlamentul naţional şi va fi decisivă pentru ecuaţia puterii. Fie şi numai ultimii patru ani au arătat că miza fundamentală aici se află - în constituirea majorităţii parlamentare. Iar alegerile locale au dat tonul în această direcţie, dar au şi modificat balanţa în interiorul celor două mari partide. La PSD, Mircea Geoană s-a pomenit în ingrata postură de a-l felicita pe fostul rival la preşedinţia partidului şi, totodată, candidatul refuzat la Primăria Bucureştilor. Geoană, Vanghelie şi cei din jurul lor, ca să nu mai vorbim de adusul la tăcere „grup de la Cluj", sunt nevoiţi, acum, să pună capul în pământ şi să caute soluţii pentru propria supravieţuire. „Vechea gardă" a obţinut o revanşă istorică la Bucureşti şi a recâştigat, în ţară, terenul pierdut, dovedind că experienţa bate gargara „reformatoare". La PD-L, de asemenea, învinşii, probabil, vor deconta scorul obţinut: Videanu, Berceanu, Preda, Blaga şi Boureanu sunt câţiva dintre cei care stau cu sabia deasupra capului.
O sabie pe care, însă, după eşuata implicare făţişă în campaniile de la Bucureşti şi de la Iaşi, Băsescu n-o mai poate agita la fel de ameninţător ca până acum. Cu atât mai mult cu cât un sondaj intern de ultimă oră oferă o surpriză de proporţii: Liviu Negoiţă este cel mai popular politician din PD-L. Iar acest lucru contează enorm, câtă vreme „lupta pentru Bucureşti este lupta pentru România", după cum recunoştea tocmai pedelistul Valeriu Stoica.