Bâlciul de toamnă al vieţii noastre are de toate în el. Campanie electorală prin trâmbiţarea diversiunii uninominalului, sub a cărui siglă se lansează tot felul de vedete de iarmaroc, demagogie focusată spre diaspora românească, şi nu în ultimul rând fundalul unei crize economice mondiale, ce stă să ne ajungă şi pe noi din urmă.

Începând cu legea neghioabă a uninominalului, Parlamentul României începe să fie confundat cu un studio de televiziune. Încrederea pe care o au în ele însele, toate vedetuţele, de aici pleacă. Obişnuiţi fiind cu luminile rampei, unii buni de gură, alţii cu tupeu, toţi au senzaţia că acestea-s calităţile care te pot recomanda pentru postul de parlamentar. Cu siguranţă că-n afară de-un discurs spectaculos la microfonul parlamentului, nimic nu va mai fi pitoresc în activitatea ce-i aşteaptă. Munca efectivă, aceea privind legile, comisiile, reprezintă o chestiune prea serioasă, iar la noi prin lucruri serioase e cam greu să te afirmi. Majoritatea dintre ei vor fi decorativi, iar cei mai tari în clanţă vor prefera în continuare exhibiţiile TV, care i-au consacrat, decât munca propriu-zisă. Momentan ei sunt buni să aducă partidului nişte voturi în plus. Toată această şmecherie a uninominalului, care vrea să arate la prima vedere că omul e pus înaintea partidului, nu reprezintă altceva, decât încă una din multele diversiuni ale politicului de la noi. Faptul că lucrurile stau taman invers, şi anume că se vrea o şi mai mare consolidare a forţei partidului, prin aceşti uninominali de partid, care vor fi scoşi în luptă, o dovedeşte consecinţa acestui tip de vot, accentuarea puterii partidelor mari. În rest, multă gargară pe toate canalele de manipulare mediatică, când este foarte clar că după douăzeci de ani de minciună şi corupţie a clasei politice, care a dus cu timpul la un absenteism din ce în ce mai mare, electoratul trebuia resuscitat cumva, printr-o nouă momeală, care să-l aducă din nou la vot. Nu putem şti încă dacă trucul va funcţiona, dar de-un lucru putem fi siguri, şi anume că acest joc politic poate fi asemănat cu jocul de casino. Casino-ul nu s-a inventat cu scopul îmbogăţirii jucătorilor, ci dimpotrivă, pentru a se pricopsi patronii jocului. La fel fac şi patronii jocului politic. Ruleta uninominalului, cum i s-a mai zis, nu se va opri nici de data aceasta, în dreptul electoratului.
Până să vedem însă finalul acestui joc, putem contempla priveliştea jocului de seducţie electorală. Mai mult ca oricând, românii din străinătate, ajunşi la un număr din ce în ce mai mare, reprezintă o pâine bună de mâncat pentru demagogia electorală. Începutul l-a dat Mircea Geoană, care nu demult promitea prime de 20.000 de euro pentru repatriere, iar acum vajnicul marinar i-a asigurat pe ai noştri spanioli că, în trei ani, va fi mai rentabil să se întoarcă în ţară. Cred că suntem singura ţară din lume, care în plină criză economică globală îşi permite să vorbească de rentabilitate şi de ascensiune economică. Toate acestea se întâmplă probabil pentru faptul, că o campanie electorală nu ţine cont de nici o criză economică. Cea mai bună dovadă în acest sens, fiind votul din Parlament pentru majorarea cu 50%, a salariilor profesorilor, pe care guvernul încearcă acum să o anuleze.

Oricât ar suna de cinic, această criză economică nu face decât să sufle în pânzele corăbiilor politice, pentru că în momente de acest gen, populaţia panicată devine vulnerabilă, iar atitudinea protectoare pe care o vor aborda politicienii va însemna un atu psihologic în plus, în faţa unui electorat debusolat şi angoasat.