Ben-Oni Ardelean a fost, pentru majoritatea românilor, până acum, doar un nume exotic, inexplicabil prezent pe locul şase pe lista PNL pentru europarlamentare, în dauna unor nume mult mai cunoscute, precum Adrian Cioroianu şi Daniel Dăianu. Misterul a fost risipit în aceste zile, în urma atenţiei acordate de presă singurului reprezentant al cultelor evanghelice din România în cursa pentru Parlamentul European.

"Reprezentanţii cultelor evanghelice ţin foarte mult să aibă un ales în Parlamentul European şi, din acest motiv, vor veni foarte multe voturi spre PNL. Vor veni voturi chiar şi din partea reprezentanţilor cultelor evanghelice care, la alegerile locale şi parlamentare din 2008, au votat pentru candidaţii altor partide. Dacă eu aduc în jur de 500.000 de voturi, adăugate la alte 5 - 600.000 de voturi ale electoratului captiv al PNL, scorul electoral va fi peste 25% şi atunci vom fi opt europarlamentari, cu doi mai mult decât acum", explica chiar Ben-Oni Ardelean, pentru un ziar central, calculele care au stat la baza desemnării sale pe o poziţie eligibilă. Iar aceste socoteli nu sunt deloc nerealiste. Poate doar uşor umflate, deoarece estimările, la şapte ani după recensământul populaţiei, vorbesc despre un total de circa 600.000 de neoprotestanţi în România, dintre care nu toţi, însă, au drept de vot. Dar, având în vedere că prezenţa la urne la alegerile europarlamentare va fi de circa 20%, conform sondajelor, adică aproximativ 3,5 milioane de votanţi, segmentele disciplinate de electorat, cum sunt minorităţile etnice şi religioase, vor avea un cuvânt greu de spus. Să nu uităm că urmează alegerile prezidenţiale. Şi că, în 2004, Traian Băsescu l-a învins pe Adrian Năstase la o diferenţă de nici 250.000 de voturi. Este un lucru pe care îl ştie foarte bine UDMR, curtată în draci, sâmbătă, la congresul de la Cluj-Napoca, de preşedintele Băsescu, de vicele pesedist Viorel Hrebenciuc şi mai ales de liderul liberal Crin Antonescu, care a ştiut cel mai bine să gâdile sensibilităţile delegaţilor. La fel, nu va fi de neglijat potenţialul tandemului Vadim-Becali, care exersează acum partitura pentru europarlamentare. În aceste condiţii, strategia liberalilor pare iscusită, cu atât mai mult cu cât ea e aplicată în dauna PD-L. Hunedoreanul Ben-Oni Ardelean a fost, până anul trecut, în tabăra PD-L, partid care a beneficiat, mai ales în Bihor, Timiş, Arad şi Hunedoara, de voturile importantelor comunităţi neoprotestante. În aceste judeţe, ponderea cultelor evanghelice în rândul populaţiei ajunge la aproximativ 10%, adică de trei ori mai mult decât media pe ţară. Puterea de mobilizare la urne s-a văzut la alegerile parlamentare din toamnă: din cei nouă deputaţi şi senatori aleşi, aparţinând cultelor evanghelice, şase sunt ai PD-L şi doi ai PNL. Iar alegerile locale de anul trecut au oglindit şi mai fidel potenţialul electoral al neoprotestanţilor, mai ales că scrutinul a fost cu adevărat uninominal. La Hunedoara, în fieful lui Ben-Oni Ardelean, candidatul liberal neoprotestant a câştigat Primăria în faţa edilului PD-L în funcţie, cotat drept favorit. La Oradea, Ilie Bolojan a beneficiat de suportul lui Radu Ţîrle, devenit şi el preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor din partea PNL, după patru ani în Senat, drept răsplată din partea PD pentru susţinerea cu succes, în 2004, a candidatului Petru Filip la Primărie. În schimb, la Arad, PD-L şi-a păstrat titularul la Primărie: coincidenţă sau nu, Gheorghe Falcă aparţine şi el unui cult neoprotestant. Iată o altă perspectivă, aşadar, asupra hărţii electorale şi confesionale a României. Şi o lecţie despre puterea unei comunităţi unite.