Odată decalate alegerile parlamentare de cele prezidenţiale, partidele au fost nevoite să-şi boteze locomotivele electorale, candidaţi pentru postul de prim-ministru. Şeful Guvernului, să nu uităm, e desemnat de preşedintele ţării şi validat de Parlament. În atari condiţii, menirea lui Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu şi Theodor Stolojan este să tragă uninominalii după ei. Aşadar, de două ori ciudată candidatură. Oricum, având în vedere gloriosul palmares electoral al celor trei, partidele lor se pot culca pe-o ureche de pe-acum, murmurând: "Facă-se mila ta, Băse!"

Mai ales pedeliştii, după spectaculoasa lansare la apă - la propriu - a lui Stolo. N-a mai văzut neam de neamul alegătorului român o făptură ieşind din piscină şi anunţând, în slip, cu apa curgându-i şiroaie pe fizicul de efeb: vreau să vă guvernez! Vibrant moment, ce-a lăsat boborul cu ochii căscaţi: e vis ori e aievea? Să fie el, chiar el, scrâşnitul ce naţionaliza valuta şi ameninţa sindicatele că negociază cu ele până cade sub masă? Să fie el, premierul fesenist din ‘91, susţinătorul lui Iliescu din '96, liberalul din 2000, prezidenţiabilul cu nervii la pământ din 2004, peledistul din 2007, pedelistul din 2008? Da, el e! Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, poporul i-a spus simplu, curat, româneşte: Frankenstein. Şi brusc multora li s-a făcut un dor nebun de înotul istoric din Dunăre al lui Petre Roman... Măcar nu se speriau copiii la televizor, cucoanele se desfătau, iar domnii rânjeau invidioşi... Dar ce să-i faci, nu te-ai priceput, Petre. La politică, fireşte, că la femei gusturile nu se discută...
Oricum am lua-o, tărăşenia electorală ce ni se pregăteşte aduce a telenovelă răsuflată. Aceleaşi figuri, aceeaşi piesă? Iar dacă va fi să fie şi încă o trădare a conservatorilor, intrăm în zona cascadorilor râsu-plânsului. Merită ţara asta o asemenea reformă morală? O asemenea revoluţie în sânul clasei politice, susţinută copios de fetişizatul vot uninominal?
Parcă e prea mult... Până şi pentru cei atât de dresaţi deja cu povestea Elodiei, cărora li s-au servit, la un an de la dispariţia ei în dosul platoului otevist, nişte oase de porc. Când farsa lui DD în alertă e dublată de asemenea stupizenii ale anchetatorilor, începi să-ţi pui nişte întrebări dureroase. De exemplu: ce fel de ţară e, totuşi, România? Ne explică Dan Diaconescu, după un an de umplut buzunarele, vânzând o isterie grotescă fraierilor: ţara în care "Elodia e moartă, dacă nu e vie". Şi-i sar în ajutor celelalte televiziuni: ţara în care mafioţii defilează la înmormântarea unuia dintre capii lor, cu sute de poliţişti ce veghează să nu le tulbure nimeni durerea transformată în pretext pentru o demonstraţie de forţă a lumii interlope. Iar dacă mai avea cineva nedumeriri, ministrul de Interne s-a grăbit să le spulbere, ca reacţie la asasinarea lui Caiac: "Cred că lucrurile deja au depăşit un punct critic, este momentul ca forţele de aplicare a legii să-şi facă datoria cu fermitate şi până la capăt. Nu cred că mai putem tolera prezenţa acestor grupări infracţionale. Începând de azi, vor intra în atenţia şi în vizorul poliţiei, pentru activitate de destructurare şi desfiinţare", a declarat Cristian David. Onorabile, nu putem decât să ne bucurăm că ai început să crezi că a fost depăşit punctul critic, că e momentul şi că nu mai putem tolera etc. Până devii matale sigur, totuşi, de aceste lucruri, rămâne o mirare: cu ce naiba s-a ocupat până acum poliţia română? Pe cine a avut ea în atenţie şi în vizor? Răspunsul să fie de găsit, de pildă, în vilele şi limuzinele celor ce se perindă la şefia poliţiilor judeţene şi a celei naţionale?

Până va înţelege şi capul Internelor ce scrie în fişa postului său şi a celor din subordine, atât mai am de zis: "Respect!" şmecherilor ce-au defilat la Craiova. Prost să fii să nu te faci interlop într-o astfel de ţară...