Una dintre cele mai noi şi mai profitabile meserii se dovedeşte a fi cea de minoritar. Astăzi, dacă faci parte dintr-o minoritate, indiferent de natura ei, ai toate şansele să prosperi. Politicile de discriminare pozitivă care făceau vâlvă prin anii '90 în America s-au insinuat peste tot, în legislaţie, în mentalităţi. Există ONG-uri, există multe fonduri, şi-un sprijin politic şi legislativ la nivelul Uniunii Europene de a încuraja minorităţile de orice fel. Minorităţile sexuale, religioase, etnice, oferă şansa unei prosperităţi materiale şi sociale...


Sarabanda minorităţilor nu cunoaşte limite, dar până să ajungă să ne dea serioase bătăi de cap toate minorităţile bizare ce au împânzit America şi Occidentul, rămâne să ne batem capul cu minoritatea etnică maghiară. Şi aici nu cred că trebuie făcută o distincţie între liderii minorităţii maghiare şi comunitatea lor. Din moment ce de douăzeci de ani aceştia reprezintă minoritatea maghiară înseamnă că sunt expresia acestei comunităţi. La fel este şi-n cazul românilor majoritari, conducătorii de după '90 sunt produsul acestei majorităţi. Cei care ţin morţiş să contrazică faptul că între liderii maghiari şi comunitate este un acord deplin ar face bine să probeze dovezi ale unor manifestări de opoziţie, din sânul minorităţii maghiare, faţă de liderii UDMR. Aşa ceva nu există, ba chiar mai mult recenta aglutinare dintre Laszlo Tokes şi UDMR în vederea alegerilor pentru Parlamentul European a trădat legătura permanenta între cele două părţi, ce de ochii lumii se împărţeau în radicali şi moderaţi.
În consecinţă, uniţi în cuget şi-n simţiri, corifeii UDMR-işti sunt atât de optimişti în privinţa autonomiei încât nimic nu pare a le putea stăvili avântul. "Ni s-a spus că niciodată nu se va amplasa din nou Statuia Libertăţii în Arad. Şi ea există astăzi. Mai ieri, am auzit un politician român spunând că niciodată nu va fi autonomie teritorială. La care putem răspunde, de asemenea, doar cu: să aşteptăm până la capăt. Dacă vom fi uniţi, cuvântul românesc niciodată va însemna în maghiară în curând", a declarat Marko Bela pe 15 martie.
Optimismul lui Marko Bela are susţinere faptică. UDMR-ul bifează din 1990 încoace o serie de avantaje, care cu timpul devin tot mai importante. Aşa că-şi pot permite să nesocotească sensul cuvântului niciodată, atâta timp cât liderii majorităţii n-au probat niciodată vreo faptă politică patriotică vizavi de iredentismul şi şovinismul maghiar.
Beneficiind de susţinerea pentru politicile minoritare din partea UE, ofensiva maghiară va deveni cu timpul, mai ales în contextul neparticipării la guvernare, mai puternică dinspre Bruxelles. Asta o va face şi mai eficientă, în condiţiile în care statutul nostru de colonie UE sporeşte şi mai mult pasivitatea noastră istorică.
Dacă meseria de majoritar pare a fi devenit una falimentară, în ziua de azi cea de minoritar reprezintă garanţia succesului. Timorând o majoritate prin permanenta victimizare şi revendicare de drepturi, minoritarii au devenit micii dictatori ai democraţiei.

Noul context mondial favorabil minoritarilor deschide o conjunctură istorică oportună realizării dezideratelor UDMR-iste. Cu atât mai mult cu cât nici pe vremea în care minorităţile nu se întemeiau politic şi juridic, majoritatea românească n-a fost una dominatoare, darmite acum când meseria de minoritar face carieră pretutindeni în lume.