Alegerile locale din judeţul Bihor au marcat o puternică ascensiune a PNL, datorată în bună măsură unei inspirate alegeri a candidatului pentru Primăria Oradiei, care a reprezentat o veritabilă locomotivă a partidului. Ilie Bolojan a venit în faţa orădenilor având, pe de o parte, atuul unor realizări palpabile, în ceea ce priveşte reducerea birocraţiei eliberării documentelor personale, iar pe de altă parte, faptul de-a fi ocupat funcţia de secretar general al guvernului, care i-a conferit o imagine mai puţin provincială, completând tabloul unui candidat proaspăt, nou, deci asimilabil cu ideea de schimbare.

În bună măsură, această imagine este una reală, fapt reflectat de un mod dinamic şi european de a face politică. Inclusiv faptul că actualul primar şi-a făcut blog, acest exerciţiu recent al comunicării virtuale, la care se pare că n-a renunţat după câştigarea alegerilor, dovedeşte o anumită deschidere comunicaţională, mult mai adecvată cu standardele europene de politică, decât ceea ce eram obişnuiţi să vedem până acum la politicienii locali.
Câştigarea mandatelor de Primar şi de Preşedinte al Consiliului Judeţean, de către PNL, reprezintă o grea lovitură dată PDL-ului şi UDMR-ului, care se înscăunaseră într-o hegemonie malefică pentru urbea de pe malul Crişului Repede. Cu toate acestea, la nivel judeţean, PDL se ţine tare încă, cu 31 de mandate de primari, dar PNL-ul a venit puternic din urmă cu un număr de 30 de primari, UDMR obţinând 23, PSD 15, iar PC şi PNG-CD, câte unul. Dincolo de rezultatul per judeţ, marele perdant rămâne PDL-ul, care a jucat prost la aceste alegeri locale, mizând pe un candidat anost, care a încercat să fie agresiv şi nu i-a ieşit. Stilul lui Mihai Groza se înscrie în nota unor politicieni de genul Mircea Geoană sau Cristian Diaconescu, care atunci când încearcă să ridice vocea au un ton atât de fals, încât mai degrabă produc o reacţie de respingere, decât una de apropiere electorală. În contextul unui candidat fără sare şi piper, singurele arme ale PD-L au fost acuzele gratuite la adresa principalului contracandidat şi tramvaiele bengoase cumpărate pe banii grei ai contribuabilului orădean. În ceea ce priveşte restul partidelor, eşecul PSD-ului nu a mai surprins pe nimeni, la PSD fiind nevoie, ca în fotbal, de-o nouă generaţie, măcar mai proaspătă, dacă nu de aur, pentru că de aur, PSD-ul local n-a fost niciodată.
Timpul va demonstra, dacă orădenii au avut dreptate sau nu, dar cert este că, până atunci, echipa lui Bolojan va avea mult de muncit, cu un oraş, care de ani de zile bate pasul pe loc. În acest sens, numirea în funcţia de viceprimar al doctorului Gheorghe Carp, care s-a dovedit un manager competent la Spitalul Municipal, pare a fi o alegere de bun augur. Rămâne totuşi în faţă, handicapul greu de recuperat al încremenirii în proiect al oraşului. Este incredibil ca un oraş de graniţă vestică, precum Oradea, să cunoască o asemenea înapoiere din punct de vedere al investiţiilor, infrastructurii sau spaţiilor verzi. Chiar dacă este un oraş mai mic decât Cluj Napoca sau Timişoara, Oradea este la o asemenea diferenţă de dezvoltare şi de ritm economic, încât pare o comună mai mare, în comparaţie cu cele două oraşe, care au deja un aer de metropolă.

Oradea nu a intrat în Uniunea Europeană, deşi geografic este cel mai aproape de ea. Sperăm ca măcar odată cu alegerea unui primar cu atitudine europeană, orădenii să aibă parte de oraşul pe care îl merită.