Propaganda rusească, apoi sovietică, apoi iar rusească, ne-a definit întotdeauna slavo-români. Ghiciţi de ce? Apropo, ştiaţi că în Librăria Congresului American (Bibliotecă) toate cărţile în limba română sunt catalogate în grupul limbilor slave. Ar fi interesant de ştiut cum s-a ajuns în această situaţie şi, mai ales, de ce nicio oficialitate română nu a încercat niciodată să remedieze această jenantă situaţie pentru noi. Este un curat delir sistemul de presupuneri penibile al lui Djuvara. Nu le voi înşira, lasă la o parte izvoarele istorice şi argumentele logice, înlocuindu-le cu presupuneri fanteziste având la bază "dar dacă...".

Dar nu toţi tinerii cititori sunt imuni la perversiunile propagandistice şi de manipulare prin scris. Pe de altă parte, manualele alternative şi nivelul ştachetei din şcoli fac ca nivelul de cunoştinţe istorice... Revenim la subiect. Deci şi înainte, şi după tătari românii aveau în Muntenia organizaţii de tip statal, iar cumanii aşezaţi pe Tisa mijlocie în pusta panonică erau după 50 de ani deja în curs de asimilare maghiară. Atunci, în 1290, Negru Vodă, menţionat de surse drept român, după delirul lui Djuvara, cuman, ar fi coborât la şes să-i înveţe pe români să lupte şi să se organizeze. Reţineţi doar că istoria orădeană dă la o parte, indirect, continuitatea românilor în ţara lor ("slavi, avari, bulgari şi români"), iar în cartea lui Djuvara "continuitatea nu mai contează", iar statul român este o creaţie a unui cuman. Ce concluzii pot trage nişte tineri din aceste minciuni insinuant strecurate în mintea lor? Mai departe. Un oarecare Boia, istoric trăind la Paris, scrie cărţi pentru români, dar mai ales pentru lumea largă, în care "demonstrează" că "aventurierul" Mihai nu i-ar fi unit pe români. Oare de ce nu i-a unit pe munteni cu sârbi sau cu bulgari? Oare de ce s-a limitat la teritoriul românesc? În aceeaşi ordine de idei, la la un post TV am auzit "de ziua de 24 ianuarie, când A.I. Cuza a înfiinţat statul român"!! După Boia, întreaga istorie românească demnă este doar o mistificare, singurele adevăruri istorice româneşti ar fi pierderile lor, scăderile lor. Mă rog, există alţi neaoşi dedicaţi, un fel de Gramatopoli, după care dacii erau doar nişte beţivi care îşi vindeau copiii, iar monedele lor sunt, de fapt, monede greceşti. Apropo, cât de mult seamănă aceste calomnii cu realitatea că nişte ţigani şi-au vândut copiii, iar toate ziarele din ţară şi din afară urlau că românii îşi vând copiii? Valori fundamentate de către cronicari şi nume precum Kogălniceanu, Xenopol, Iorga etc. sunt etichetate de tot felul de pixmen drept proto şi criptocomuniste. Nu-i interesează ridicolul afirmaţiilor. Ei s-au angajat să scrie şi scriu. Se ştie că prin repetare rămâne ceva, se amprentează conştiinţele, se generează curente de opinii. Aproape lună de lună, undeva în Occident, un ziar, un post TV sau post de radio inventează ceva urât la adresa românilor. În afară, poporul român este satanizat, iar în interior este culpabilizat, se lucrează din greu la şubrezirea şi apoi la anihilarea conştiinţei de sine prin cea mai perversă şi mai toxică remistificare a istoriei. Tehnica a evoluat. Condeiele mercenare din afară nu mai au credibilitate. Pentru credibilizare sunt necesari mercenari cu nume româneşti. Orice om de ştiinţă vă va spune că atunci când faptele aleatorii încep să se înserieze şi să capete o cu totul altă direcţie decât au avut prin tradiţie înseamnă că a intervenit un factor ordonator. Fenomenele istorice nu vizează un an sau o generaţie, ele se întind pe generaţii şi pot avea consecinţe definitive. Sunt lucruri cunoscute de către profesionişti de foarte mult timp. Stalin a dat ordin, în 1924, când nimeni nu putea nici măcar să se gândească la un al doilea război mondial, nu la o eventuală victorie: "Începeţi propaganda în Basarabia, pentru ca atunci când va veni vremea, când condiţiile vor fi oportune şi vom putea intra cu armata, să fim aşteptaţi şi întâmpinaţi ca prieteni şi nu ca duşmani".

Dacă nu vom lua în seamă aceste lucruri riscăm să ajungem kurzii Europei. Tristă este laşitatea istoricilor de profesie, care, de frica unor reacţii din partea "vocilor autorizate", a unor "oficialităţi" pseudoacademice şi pseudointelectuale nu au demnitatea şi curajul de a fi ei înşişi, de a ieşi în faţa publicului prin orice mijloace şi de a contracara remistificarea istoriei poporului român.