Actualul guvern, anunţat cu surle şi trâmbiţe ca justificându-şi existenţa în primul rând datorită crizei, părea cel puţin la nivel declarativ să pornească pe cai mari. Dar nici n-a început bine anul, că guvernul Boc a şi venit cu o măsură fricoasă anti-criză, pentru care nu era nevoie de o asemenea ditamai coaliţie guvernamentală, parteneriat pentru România şi alte titulaturi bombastice.

Măsura de interzicere a cumulului pensie-salar de stat semnifică disperarea acestui guvern şi totodată lipsa sa de soluţii în faţa crizei. Boc cel Mare, de la Cotroceni, a sărit imediat să-l apere pe Boc cel Mic, spunând că această măsură vizează lucrătorii din armată, poliţie şi servicii şi nici un caz pe Victor Rebengiuc, pe care l-a botezat Hrebenciuc. Subconştientul psd-ist al lui Traian Băsescu l-a trădat din nou. Deşi nu s-au încuscrit în familie, au făcut-o politic, ceea ce a demonstrat că ei erau încuscriţi demult. Nu este prima dată când avem revelaţia că toţi marii duşmani politici sunt de fapt încuscriţi pe viaţă.
Revenind la măsura lui Boc, aceasta îi afectează, în primul rând, pe actori, profesori sau medici. Ordonanţa este una pripită şi arată disperarea neputincioasă a cabinetului Boc. Atât prin ordonanţa care interzice cumulul pensiilor cu a salariului de stat, cât şi prin plafonarea indemnizaţiilor pentru mame, guvernul bagă-n aceeaşi oală pe toată lumea producând discrepanţe, nicidecum echitatea socială de care vorbeşte premierul. Ca să nu mai vorbim de replica jignitoare dată marilor actori, de către micul Boc, care spunea că vrea „sânge proaspăt în sistem". Boc confundă arta cu sistemul politico- securistic, unde rotaţia cadrelor funcţionează prin reîmprospătări de personal şi căruia el îi este pe deplin recunoscător. Oricum, dacă tot s-a săturat de vechii mari actori, n-are decât să o promoveze pe Laura Andreşan, că tot nu pare prea erect guvernul, după cum a început anul. De fapt nu e prima gafă a noului cabinet. Primarul bordurilor, Adriean Videanu, acum ministrul Economiei, a declarat stare de urgenţă în sistemul energetic, în loc de situaţie de urgenţă. Declararea stării de urgenţă este doar atributul preşedintelui ţării, spune Constituţia. Şi acesta este doar începutul, pentru că la ce compoziţie are actualul guvern, cred că vom avea ce consemna în materie de gafe.
Această criză mondială este încă un alibi pentru guvernanţi pentru a se deresponsabiliza sau pentru a-şi masca incompetenţa. Dar nu trebuie să ne facem griji, în cazul în care guvernul nu va funcţiona viabil, el va putea fi dizolvat de preşedinte, cel puţin asta îşi doreşte Traian Băsescu. Modificarea mult râvnită de Băsescu e pe cale să se producă, Comisia prezidenţială întocmită pentru a analiza Constituţia va propune ca una din prerogativele preşedintelui să fie aceea de-a putea dizolva, ori Guvernul ori Parlamentul. Până atunci, după ce tremură puţin, nu de frig, pentru că încă avem căldură, ci de frică, la telefon în faţa lui Putin, preşedintele ameninţă cu evacuarea o judecătoare în şedinţa CSM, pe principiul, mari cu cei mici şi mic cu cei mari.

Deocamdată, criza, care la noi încă nu a explodat, pare a fi aliatul puterii. Să vedem ce va fi mai încolo, pentru că măsura de genul celei luate împotriva bugetarilor, nu reprezintă antidotul crizei, ci doar zgârcenia unei pungi care mai devreme sau mai târziu tot se va goli. În vremuri de restrişte, înfloreşte corupţia, la noi nu ştiu ce ar mai fi de înflorit, corupţia devenind deja o pădure stufoasă care acoperă toată ţara. Cu toate acestea, fiind anul alegerilor prezidenţiale trebuie să ne aşteptăm să fie scoase, din nou, ţepele. Dar pe cine va mai ameninţa Băsescu, acum? Cred că mulţi şi-ar dori să li se arate ţepele, vor şti atunci sigur că-i aşteaptă, peste patru ani, ciolanul puterii.