Corpul magistraţilor e un butoi cu pulbere. Ameninţă cu demisia în bloc. Bani. Atât mai văd în faţa ochilor. Li se rupe de raportul de ţară, care va fi prost. Şi lui Năstase îi pasă la fel de mult. Aşa cum economia are azi un singur subiect important pe agendă - criza - şi justiţia e obligată la o singură temă - reforma. Curăţenie, anchete şi sentinţe. Atât li se cere. Lefuri mari au, dar promisiunea câtorva zeci de milioane în plus, picate din cer, le-a întunecat minţile.

Magistraţii invocă subfinanţarea întregului sistem - o criză reală - pentru a-şi justifica cereri meschine de suprafinanţare personală. Şantajul continuă. Cei care au anii, ies rapid la pensie pentru a nu interveni vreo schimbare în sistemul de pensii, nefavorabilă lor. Justiţia e în plină acţiune de extorcare de fonduri. De ce ne va costa scump inconştienţa lor? În iulie, Comisia Europeană va da publicităţii raportul de ţară. Justiţia va mai pica un examen. Va urma o sancţiune, o primă tăiere din fondurile europene. Pare inevitabil. Reţeta bulgărească va fi aplicată şi României. Nici măcar asta nu-i scoate din starea de inconştienţă în care i-a aruncat lăcomia. Da, lăcomia s-a răspândit în justiţie ca un virus. Au văzut că merge să-şi acorde singuri sporuri de 50% din leafă şi au întins coarda. Judecătorii s-au dat singuri în judecată, s-au judecat repede şi s-au îmbogăţit peste noapte cu 50% din leafă. Complice la jaful în robă a fost Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Iar garantul prădăciunii a devenit între timp Consiliul Superior al Magistraturii. Presat dintr-o parte de sistem şi din alta de criza economică, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a reacţionat haotic. Ba a recunoscut sporurile promiţând plata lor, ba şi-a întors buzunarele pe dos. Pe termen scurt, le-a tulburat magistraţilor minţile şi mai rău, unii au încasat sporuri, alţii nu. Ştabii din CSM au vârât, deja, în buzunar între 20 şi 30 de mii de euro plăţi restante, în două tranşe. Lăsaţi pe dinafară, magistraţii din ţară au început să facă cereri de revocare a membrilor CSM pentru a-i determina astfel să preseze Guvernul să le umple şi lor portofelul cu banii furaţi prin metoda unor simulacre de procese. Ameninţaţi de magistraţi, de voturile cărora depinde mandatul lor, membrii CSM s-au mobilizat rapid. L-au somat pe şeful statului în scrisori deschise, au intrat în conflict cu ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu, au sesizat Curtea Constituţională. CSM s-a transformat într-un fel de sindicat al magistraţilor, având ca unic obiectiv stoarcerea bugetului. Nu le pasă de criză, de apelurile la solidaritate şi nici de imaginea lor, oricum făcută praf. Nu le pasă, pentru că judecătorii şi procurorii nu sunt votaţi de popor. Curtea Consituţională le-a tăiat luni definitiv elanul haiducesc, sentinţa primită cu un huo juridic iraţional. Între timp, magistraţii au trecut la planul B. Cei care au 20 de ani vechime fac rapid cereri de pensionare pentru că, în mod absurd, statul plăteşte magistraţii retraşi în Cişmigiu la o partidă de şah la fel de bine ca pe cei îngropaţi în dosare pe la instanţe. Astfel, conform estimărilor realizate de UNJR, de la începutul anului, s-au înregistrat peste 700 de retrageri din magistratură, persoane sub 50 de ani. Oamenii din sistem susţin că e vorba de pensionari, magistraţi cu 20 de ani vechime. Fenomenul pare abia la început. Tribunalele sunt pe cale să se golească în ritm ameţitor. Criza de resurse umane, şi aşa gravă, tinde să devină gravissimă. Alţii pretind că vor ieşi din sistem dacă noua lege de salarizare le va reduce veniturile, umflate printr-un rapt legalizat de Curtea Supremă şi deconspirat de Curtea Constituţională. Cei care se refugiază în pensii mari se bazează pe principiul că un drept salarial câştigat nu mai poate fi luat înapoi. Şi apoi, dacă Guvernul o va face totuşi, tot ei vor fi cei care îşi vor judeca propria cauza.
Sigur, e rău că judecătorii şi-au dat sporuri în mod abuziv. Dar e la fel de rău dacă Guvernul le va tunde privilegiile tot abuziv. Din acest motiv, Guvernul stă pe un butoi cu pulbere cu fitile aprinse de CSM, de Predoiu şi de Boc, de Parlament. E real că în instanţe nu mai sunt bani de timbre, de hârtie şi de alte consumabile, dar s-au gândit magistraţii la criză când au forţat seiful bugetului cu speraclul legii? Nu le-a păsat.

Acum, unii magistraţi se plâng că Guvernul îi sacrifică în mod propagandistic pe altarul crizei. Că Trăian Băsescu asmute opinia publică împotriva lor, că învrăjbeşte sectoare de bugetari. Casta magistraţilor decontează azi relele şi mizeria strânsă ani de zile sub preşul justiţiei, decontează ineficienţa, frica şi anti-reformismul programatic. Pentru un sistem aflat în criză perpetuă, marele decont a venit odată cu criza economică. După raportul de ţară, le va fi şi mai greu să ceară bani, câtă vreme România va pierde fonduri europene şi din cauza lor. În mod previzibil, va începe fuga de răspundere. CSM o va pasa către Ministerul Justiţiei, ministerul către Parlament, Parlamentul către Guvern, DNA şi Traian Băsescu, iar şeful statului va da cu judecătorii şi procurorii de pământ ca să se răcorească poporul.