Aidoma lui Birlic cu cele "două lozuri" ale lui Caragiale în mână, Geoană a fost silit să pronunţe: viceversa. Dacă personajul lui Caragiale îşi dă demisia din minister când crede că a câştigat la loterie, Geoană n-a apucat decât să ţopăie ca la şotron.

Dincolo de scena tragicomică, acum, la sfârşitul turului doi, ne putem întreba ce a ieşit din toată isteria anti-Băsescu? Din păcate pentru mulţi, răspunsul n-a ieşit la "iexit pul", după cum sună pronunţia băsesciană, la care ar merita adăugat un "a", după modul în care s-au prezentat rezultatele. Victoria sa la limită reprezintă o palmă dată celor care au discreditat instituţia presei vreme de câteva luni, foşti ziarişti care s-au îmbogăţit din presă şi care, având un confort financiar, şi-au permis să calce în picioare reguli elementare ale deontologiei, făcând astfel un imens rău de imagine în percepţia publică celor care se numesc ziarişti şi care trudesc să-şi afirme un nume pe căi exclusiv profesionale.
O altă semnificaţie a acestui rezultat este dată de votul diasporei. Din cei 147.754 de cetăţeni români care au votat, în turul doi, la secţiile de vot din străinătate, Traian Băsescu a primit 115.831 de voturi, în timp ce Mircea Geoană, doar 31.045. În Belgia, 3.312 de români, adică 77,72% din cei care au votat, au optat pentru Traian Băsescu şi doar 949, respectiv 22,27%, pentru Mircea Geoană. Prin urmare, în inima Uniunii Europene, ca şi-n alte ţări occidentale, votul a fost covârşitor pro Băsescu. De regulă, românii plecaţi din ţară reprezintă votul de blam pentru o clasă politică. De fapt, barometrul neputinţei unui stat nu este dat de absenteismul electoral, ci de absenteismul fizic al celor care se hotărăsc, după ce ţara le-a întors spatele, să-l întoarcă şi ei. Cu toate acestea, românii din diaspora, chiar dacă sunt absenţi fizic din România, au simţit nevoia de data aceasta să fie prezenţi în număr masiv la deciderea viitorului ţării lor. Faptul că majoritatea românilor din Occident a votat Traian Băsescu indică susţinerea pentru politicile de modernizare instituţională a României promise de acest candidat.
În ceea ce priveşte abilitatea celor doi candidaţi, ea a ieşit la iveală şi atunci când a trebuit mobilizat votul diasporei. Cum, datorită fusului orar, se mai vota în alte ţări şi peste ocean, Băsescu a trimis pe twitter un mesaj de mobilizare la vot. Acelaşi lucru l-a făcut şi Geoană, dar cu două ore întârziere.
Legat de perdantul alegerilor, situaţia trebuie să fie deosebit de frustrantă pentru întreaga maşinărie politico-mediatică din spatele său. Cum le spun părinţii copiilor: ţi-am creat toate condiţiile, dar n-ai obţinut rezultate, cam aşa îi pot spune şi lui Geoană cei care stăteau cu covorul roşu în braţe pregătiţi să-l aştearnă pe treptele de la Cotroceni. Tot planul PSD-ului a fost bine ticluit până la un punct. Au intrat şi la guvernare muşcând din bucatele puterii şi-au plecat la timp, pentru a pregăti atacul prezidenţial. Au împăcat şi capra, şi varza. La fel, o mişcare bună a fost şi propaganda mediatică care, chiar dacă a produs victimizare şi o reacţie adversă, a adus totuşi nişte procente de la nehotărâţi. Pe de altă parte, a existat şi arma Crin Antonescu, pregătită cu premeditare pentru a-i servi în turul doi candidatului PSD-ist. Crin Antonescu a fost o subvariantă, cum ne dezvăluia tătucul său politic, Dinu Patriciu. În aceste condiţii, pierderea la o diferenţă mică s-a datorat exclusiv inabilităţii politice a candidatului PSD. Cu alte cuvinte, toate pasele au fost date bine, dar a lipsit omul de gol.

În ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, acest al doilea mandat îl scoate de sub perspectiva examenului electoral şi-l aduce la examenul istoriei. Cum nu mai are miza unui alt mandat, Băsescu are şansa să demonstreze că poate fi şi un lider înţelept, nu doar un războinic politic. Va trebui să sacrifice uneori orgoliile personale acceptând şi unele compromisuri politice, dacă acestea vor sluji la realizarea obiectivelor propuse. Mandatul său de acum ar trebui să fie un pariu cu istoria. Dacă-l va pierde, eşecul în faţa istoriei va eclipsa total cele două succese consecutive în alegerile prezidenţiale.