Sfintele Paşti şi Naşterea Domnului sunt cele două mari praznice împărăteşti sărbătorite în întreaga lume creştină. De la începuturile creştinismului însă, Paştile au fost serbate diferit atât în ce priveşte data, cât şi modul de celebrare. În primele secole creştinii din Asia Mică au celebrat evenimentul de două ori în acelaşi an: o dată Paştile Crucii (moartea lui Hristos) apoi Paştile Învierii, după două zile. Aceşti creştini sărbătoreau Paştile odată cu evreii, după calendarul iudaic pe 14 Nisan. Alţi creştini ţineau sărbătoarea întotdeauna duminica, în cadrul săptămânii azimilor iudaice. Cei mai mulţi creştini din Egipt, Grecia şi Europa au comemorat moartea lui Hristos în vinerea cea mai apropiată după calendarul evreiesc de 14 Nisan, numită Paştile Crucii, iar Învierea, în duminica următoare după această dată.