Din cele mai vechi timpuri Postul Mare sau al Paştilor a fost ţinut cu multă rigoare şi asprime. Acesta a fost privit dintotdeauna drept cel mai însemnat dintre toate posturile din cursul anului bisericesc. Canonul 69 Apostolic osândea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, iar pe credincioşi, cu excomunicarea, dacă nu respectau Postul Paştilor, asemenea miercurile şi vinerile de peste an, admiţând excepţii numai în caz de boală.

Întâmpinarea Domnului
După 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos, iată că astăzi, sărbătorim ziua în care a fost dus Pruncul la Templul din Ierusalim de către mama Lui, Fecioara Maria, şi de către Dreptul Iosif. Aceasta, pentru a împlini Legea Veche.

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, într-una dintre epistolele sale, să ne aducem aminte de mai marii noştri, să privim la pilda vieţii lor şi la felul cum şi-au sfârşit viaţa şi să le urmăm credinţa (Evrei 13,7). În fiecare an, în ziua de 17 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Antonie cel Mare (+ 356), una dintre figurile cele mai emblematice ale monahismului egiptean din secolele III-IV. În deşertul Nilului, în Egipt, a înflorit o filozofie de tip sapienţial, o cugetare subtilă şi vie, plină de sens, izvorâtă dinr-o trăire autentică a Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, păstrată în cartea numită Pateric. Patericul egiptean este un depozit de bogăţii spirituale ale Răsăritului ortodox, o culegere de cuvinte şi fapte ale călugărilor din vechime, devenită cea mai faimoasă şi mai importantă scriere după Biblie, atât în Orient cât şi în Occident. Nu întâmplător pastorul Richard Wrumbrand a recomandat, cu ani în urmă, creştinilor de orice confesiune, să citească Patericul egiptean, ca pe una dintre cărţile fundamentale ale creştinismului.

Este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi, totodată, unul dintre cei mai mari teologi creştini. Sfântul Vasile, episcopul Cezareii, s-a născut în Pont, în jurul anului 329, şi a murit în Cezarea, la 1 ianuarie 379.

Acum peste două mii de ani, în oraşul Bethleem, s-a săvârşit marea taină a dreptei credinţe: "Dumnezeu S-a arătat în trup" (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazarretul) şi Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiul Roman şi erau guvernate de către un procurator, Quirinius.