Floriile deschid pentru toţi creştinii ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie o dată cu Înălţarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sărbătoarea Paştelui).

Evocând Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, călare pe asin, întâmpinat de o mulţime cu flori şi ovaţii, Floriile reprezintă, în acelaşi timp, o sărbătoare în care elementele creştine şi cele precreştine se îmbină în mod fericit, rezultând tradiţii şi obiceiuri extrem de pitoreşti.

Intrarea lui Iisus în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”.

De Florii, sunt curăţate şi împodobite cu ramuri de salcâm mormintele, se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor plecaţi pe alte tărâmuri. Vinerea Floriilor face parte din „vinerile scumpe”, împreună cu vinerea ouălor şi vinerea Crăciunului. Aceste vineri se ţin cu credinţa că oamenii vor fi feriţi de arsuri.

Începând cu Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc slujbele Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara, aşa cum se face în cadrul privegherilor. Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti.