La 40 de zile de la Învierea Domnului, Biserica sărbătoreşte un mare eveniment din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos şi anume Înălţarea la cer, de fapt ultimul din activitatea Sa pământească.

După Înviere, Iisus s-a mai arătat o dată ucenicilor săi, pe Muntele Măslinilor, încredințându-i de puterea sa și dându-le ultimele învățături. El a mâncat alături de ucenici, așa cum făcuse odinioară. După zece zile, de Rusalii, Duhul Sfânt avea să se pogoare peste ei, dăruindu-le putere și întelepciune divină pentru a merge în lume și pentru a transmite Cuvântul lui Dumnezeu. În Biblie, acesta este momentul în care se anunță a doua venire a lui Iisus, întocmai ca Înălțarea, având la dreapta și la stânga doi îngeri mari și luminoși.

Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înălţării Domnului: Iisus i-a adunat pe ucenici în Betania, pe Muntele Măslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Paşti, Iisus se arătase de mai multe ori Apostolilor Săi şi îi convinsese de realitatea Învierii Sale.

Tradiţii de Înălţarea Domnului

Se spune că cerurile sunt deschise între sărbătoarea Paștelui și cea a Înălțării. Femeile nu împrumută sare şi nu dau foc din casă, fiindcă există credinţa că astfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte. Oamenii îşi leagă frunze de nuc peste brâu, pentru că se spune că şi Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălţării. Se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, semănătorile se fac până în ziua de Înălţare. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac - leuşteanul, paltinul, alunul. În unele zone, oamenii se bat cu leuştean ca să fie feriţi de boli şi de rele.

În data de 4 mai 1920, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, pentru prima dată, ca Ziua Eroilor să fie celebrată la praznicul Înălţării Domnului, decizie consfinţită ulterior prin hotărârile sinodale din 1999 şi din 2001, prin care această zi a fost proclamată sărbătoare naţională bisericească.