Doar la 22 de ani de la Unirea cu Patria-mamă are loc un alt mare rapt, de data aceasta săvârşit de către URSS, ca urmare a unei înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler din 23 august 1939, cunoscută sub denumirea de "Pactul Ribentrop-Molotov".

La 26-27 iunie 1940, când nimeni nu se aştepta, Uniunea Sovietică remire României, prin ambasadorul său la Moscova, două "Note ultimative", somând-o ca în 72 de ore să părăsească Basarabia şi nordul Bucovinei, pe care, de altfel le şi ocupă, fără să mai aştepte să expire acest termen şi fără a primi un răspuns de la guvernul României şi de la Casa Regală. Reamintim că Basarabia a mai fost anexată Rusiei ţariste în anul 1812, prin Pacea de la Bucureşti, când delegaţia turcă a vândut, pur şi simplu acest teritoriu Rusiei pe ruble şi cadouri, deşi nu avea nici un drept de proprietate asupra pământului Moldovei, conform tratatelor moldo-turce încheiate anterior, această perioadă de ocupaţie durând 106 ani, adică până în 1918, când s-a unit cu ţara. În ceea ce priveşte Bucovina, precizăm că acest teritoriu nu a aparţinut niciodată Rusiei şi că, în anul 1775, tot Turcia vinde Austro-Ungariei acest teritoriu, de data aceasta pe galbeni austrieci şi pe odoare (podoabe din aur şi argint) perioada de ocupaţie austro-ungară durând 143 de ani (1775-1918).

Privitor la anexarea Basarabiei, URSS motivează că, în 1918 România ar fi profitat de "slăbiciunea militară a acesteia şi a desfăcut de la ea o parte din teritoriul său, Basarabia, încălcând prin aceasta, unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal de ucrainieni" (fals-n.r.). Privitor la anexarea nordului Bucovinei, "motivarea" este şi mai absurdă, considerând-o un mijloc de despăgubire a celei  mai mari pierderi pricinuite URSS-ului şi populaţiei Basarabiei prin dominaţiunea de 20 de ani a României în Basarabia". (1918-1940).

Pe lângă faptul că în 1812, Basarabia a fost răpită Moldovei prin înşeleciune, URSS consideră ocupaţia de 106 ani (1812-1918) un drept istoric, deşi aceasta a fost parte integrantă a Moldovei de mii de ani. După acest rapt, Basarabia este încorporată sub denumirea de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, iar nordul Bucovinei intră în componenţa Republicii Socialiste Sovietice Ucrainiene, unde este şi astăzi.

Politica de deznaţionalizare şi de distrugere a elementului românesc s-a aplicat chiar începând cu zorii zilei de 27 iunie, ora 5.00 dimineaţa, când sovieticii intră în Basarabia, obligându-i pe români să-şi părăsească locurile natale, casele şi avuţiile, care le-au fost jefuite. Sute de mii de români, care n-au apucat să se refugieze în România sau n-au dorit să-şi părăsească glia strămoşească au fost deportaţi în Siberia, de unde prea puţini s-au mai reîntors. Magazinele, băncile, şcolile, bisericile, clădirile administrative, sediile instituţiilor publice, monumentele istorice etc., au fost jefuite sau devalizate. Mijloacele de transport (trenuri, maşini, căruţe) nu puteau face faţă, astfel că mulţi români basarabeni au rămas pradă violenţelor, arestărilor şi deportărilor (circa 300.000, până la 15 februarie 1941). Între 28 iunie şi 3 iulie 1940 au fost ucişi mii de români, care încercau să treacă Prutul în România şi au fost făcuţi prizonieri 282 ofiţeri, au fost ucise sau date dispărute 356 cadre şi 42.876 soldaţi, această perioadă fiind o adevărată "săptămână a patimilor", atât pentru civile, cât şi pentru miliari, iar perioada iunie 1940-iunie 1941 poate fi considerată un adevărat "holocaust roşu", ca urmare a martiriului, la care au fost supuşi românii basarabeni.

Basarabia şi nordul Bucovinei aparţin de drept României deoarece, Pactul Ribentrop-Molotov, nu a fost recunoscut de nicio putere a lumii, niciodată fiind caduc şi fără putere legală, ceea ce înseamnă că nordul Bucovinei este deţinut ilegal de Ucraina.