- Academician Nicolae DABIJA -                         

Teodor David e prietenul Basarabiei

A descoperit-o mai întâi în cărţi.

După aceea a căutat-o pe hartă.

Şi a găsit-o dincolo de graniţe.

De atunci s-a legat sufleteşte de ea.

Şi-a făcut mai mulţi prieteni dincolo de Prut.

A adus mai multe mii de cărţi pentru bibliotecile ei sărace.

 

"Adevărul vă va face liberi", îi place lui să adapteze această frază din Biblie la basarabeni.

Se ştie, un om informat este un om puternic. Teodor David, prietenul nostru de la Oradea, ne vrea puternici. Din când în când îmi telefonează: "Am mai adunat nişte cărţi pentru Basarabia". Acest distins cărturar şi ardent patriot din oraşul debutului marelui Eminescu aude "plânsul neamului". Neamul fiecăruia dintre noi începe de la familie, de la cea a străbunicilor, bunicilor, părinţilor, continuând cu cel care îi cuprinde pe copiii şi nepoţii tăi. Din mai multe "neamuri" de acest fel se constituie Neamul (cu majusculă), cel al naţionalităţii tale, care se deosebeşte de alte neamuri prin grai, obiceiuri, tradiţii, moravuri. Aceste semne de la urmă fac legătura între oameni, care alcătuiesc comunități distincte. Statele au fost închegate pe temeiul unităţii de limbă şi de neam. Statele înjghebate pe alte criterii până la urmă s-au prăbuşit. Acest sentiment al Neamului cel mare l-a adus pe Teodor David la Chişinău. A ajuns în această zonă de istorie românească pe cărarea sufletului. Aşa cum Feţi-Frumoşii din basm, atunci când veneau acasă, îşi trimiteau mai întâi buzduganul, el şi-a trimis înaintea sa dorurile. Doruri de locuri, de oameni, de cuvinte, de tăceri. A găsit Basarabia acolo unde a lăsat-o Ştefan, unde a gândit-o Haşdeu, unde a plâns-o Mateevici. A fost fericit să o descopere vie, românească, cu dor de cealaltă parte din ea însăţi care e România. Lui nu i-e teamă să fie patriot, nu i-e ruşine să fie român, nu se sfieşte să anunţe că-şi iubeşte Ţara. Şi-i îndeamnă şi pe alţii să fie la fel. El îşi asumă condiţia de român şi cea de european. România nu trebuie să fie un spaţiu al resemnării, ne dă el de înţeles, atâta timp cât nu şi-a adunat pământurile sale, risipite de viiturile istoriei, la un loc. Un popor merită să fie respectat în măsura în care îşi păstrează memoria şi nu-şi abandonează visele. Mândria de a aparține unui popor care i-a dăruit lumii pe Mihai Eminescu, pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazul, pe George Enescu, pe Constantin Brâncuşi, pe Grigore Vieru ar trebui să ne unească şi să ne redea sentimentul că aparţinem unuia dintre popoarele realizate ale lumii. Acesta e laitmotivul scrierilor și articolelor lui Teodor David, care sunt mai mult decât nişte articole, sunt bătăi de clopote, doine de dor, strigăte de bucurie. El ne spune că poporul român nu e doar cel de acasă, dintre graniţe, dar şi cel din afara Ţării, din vecinătatea frontierelor, dar şi din pretutindenea aceleiași limbi şi aceleiaşi simţiri. Cât se va vorbi limba română în aceste spaţii, vom fi un neam şi o vrere. De aceea nu ne miră bucuria fratelui nostru Teodor David, dar şi a altor fraţi de-ai Basarabiei, Ioan Chivarii, Avram Jeflea ş.a., care, aflându-se la Chişinău, nu încetau să afirme:

- Ce limbă frumoasă se vorbeşte aici. Parcă am fi la Oradea.

Împărtăşim şi noi credinţa fratelui nostru Teodor David: numai fiind cu România, Basarabia va putea fi şi a Europei. Fiind, Doamne fereşte, cu Rusia, noi vom fi mai degrabă ai Asiei. România e chemată să ajute la recuperarea acestui teritoriu pentru Europa. Unul dintre mesagerii ei, care vine cu sufletul pe palme ca să adune Ţara cea Mare se numește Teodor David, fratele nostru de la Oradea.

Nota Redacţiei:

Academicianul Nicolae DABIJA este redactorul şef al publicaţiei "Literatura și Arta", săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova.