Moto: „Sunt adânc pătruns de misiunea mare a neamului românesc. Am nestrămutata încredere în forţele de care dispune pentru împlinirea acestei misiuni şi simt îndatorirea pe care o are fiecare român de a contribui la întărirea şi dezvoltarea în toate direcţiile a acestor forţe. Îndatorire a cărei nebăgare în seamă înseamnă de-a dreptul trădare de neam” (Iuliu Maniu).

 

Şase decenii de politică sub doi împăraţi austro-ungari, trei regi ai României, un dictator militar şi un regim străin, bolşevic, impus cu forţa armelor. O carieră neobişnuită a unui om excepţional care nu şi-a trădat niciodată principiile, a crezut până în ultima clipă cu tărie în superioritatea democraţiei parlamentare şi a drepturilor umane faţă de orice tip de dictatură. A fost rănit luptând în armata imperială austro-ungară şi a terminat Primul Război Mondial în fruntea corpului de oaste format din soldaţi ardeleni care a pacificat Viena cuprinsă de haos şi apoi s-a întors în Transilvania unde a organizat Marea Unire.

 Căderea Imperiului

 În octombrie 1918, locotenentul de artilerie Iuliu Maniu se afla la Viena cu Regimentul 64 Orăştie. Pe 30 octombrie, la Viena, s-a constituit Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania, sub conducerea lui Maniu, iar în ziua următoare a luat fiinţă Senatul Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor Români. Acestea au fost iniţiate pentru organizarea militară a românilor din armata austro-ungară, Maniu făcând apel la soldaţi şi ofiţeri „să nu primească nici o poruncă de la străini, nici să depună jurământ pentru altă armată decât cea românească”.

Consiliul Naţional Român (CNR), convocând adunarea de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie 1918, l-a însărcinat pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunării Naţionale. Ofiţer de front şi lider al PNR, Maniu avea energia necesară, calmul, tenacitatea şi clarviziunea unei astfel de misiuni. Mai exista o problemă foarte importantă, care trebuia pusă la punct, şi anume atitudinea guvernului maghiar de la Budapesta faţă de Adunarea Naţională convocată la Alba Iulia. În acest scop, Maniu a întreprins o călătorie la Budapesta. Sosind în capitala maghiară, a căutat imediat să se întâlnească cu ministrul pentru minorităţi Iászi Oskar, atât pentru a lua verifica starea de spirit a guvernanţilor, cât şi pentru a informa despre acţiunile românilor. După vreo 15 ani de la acele momente, Iászi Oskar, pe atunci profesor la o univeritate din SUA, făcând o vizită lui Iuliu Maniu la via acestuia de la Bădăcin, a povestit că în acel moment miniştrii social-democraţi şi cu contele Teodor Batthany, ministrul de interne în acel guvern, au cerut ca Maniu să fie imediat arestat şi trimis în judecată pentru înaltă trădare.

Tratativele de la Arad dintre CNR şi noile oficialităţi socialiste de la Budapesta au eşuat. Astfel, pe 29 octombrie/10 noiembrie, CNR a notificat guvernului maghiar decizia de a prelua asupra sa guvernarea Transilvaniei. O nouă delegaţie a fost trimisă la Arad trei zile mai târziu. De asemenea, Iuliu Maniu a venit special de la Viena cu această ocazie. Partea ungară a pledat pentru găsirea unei soluţii provizorii până la Conferinţa de Pace, însă această propunere a fost refuzată categoric de Maniu: „Naţiunea română pretinde independenţa sa de stat şi nu admite ca acest drept să fie întunecat prin soluţii provizorii”. La întrebarea lui Iászi Oskar, ministrul naţionalităţilor din Ungaria: „În definitiv ce vor românii?”, Maniu a răspuns sec: „Teljes elszakadas” (Despărţirea totală). În aceste condiţii, la 3/15 noiembrie, CNR a publicat manifestul Către popoarele lumii, prin care a comunicat hotărârea de a convoca o Mare Adunare Naţională a românilor care să voteze unirea tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de aceştia cu Regatul României.

 Momentul Unirii

 Lucrările Marii Adunări Naţionale s-au desfăşurat în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918 în incinta Casei Armatei, viitoarea Sală a Unirii din Alba Iulia. Au fost aleşi drept preşedinţi Gheorghe Pop de Băseşti şi episcopii Ioan I. Pap şi Demetriu Radu. Cei aproximativ 100.000 de români aşteptau afară, pe Câmpul lui Horea, venirea oratorilor, care să le prezinte actul unirii. Au rostit discursuri memorabile George Pop de Băseşti, Vasile Goldiş şi Iuliu Maniu, acestea fiind şi astăzi adevărate lecţii de oratorie.

Cei 1.228 de delegaţi ai românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat o rezoluţie care „decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre”.

În discursul său cu acest prilej, Maniu declara: „Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea unităţii noastre naţionale un trimf al libertăţii omeneşti. Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul.”

Discursul de la Alba Iulia şi contribuţia lui Maniu la Marea Unire nu s-au bucurat de o foarte mare atenţie din partea istoricilor în perioada comunistă şi acesta pentru că nu i se putea ierta faptul că după al Doilea Război Mondial a fost simbolul rezistenţei anticomuniste din România. Iuliu Maniu a jucat un rol hotărâtor în toate marile momente ale anului 1918 şi în ceea ce s-a hotărât la Alba Iulia.

Pe data de 2 decembrie 1918, sunt alese structurile de conducere, provizorii, ale Transilvaniei, Marele Sfat Naţional, ca organ legislativ şi Consiliul Dirigent, organul executiv. Preşedinţi ai celor două foruri de conducere au fost aleşi fruntaşi George Pop de Băseşti, la cel legislativ şi Iuliu Maniu, la cel executiv.

 Trei momente decisive

 În amintirile sale, Corneliu Coposu relatează o convorbire cu Iuliu Maniu despre cele mai importante realizări din viaţa lui. Erau vremurile tulburi care prefaţau al Doilea Măcel Mondial şi martiriul lui Maniu în puşcăriile comuniste. Acesta i-a răspuns că după Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a doua realizare a fost introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial, când 80% din funcţionarii vechiului regim austro-ungar au refuzat jurământul în faţa Consiliului Naţional Român. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoţi, a 180 de medici şi a 600 de avocaţi români care au renunţat la meseriile lor ca să ocupe posturi de pretori, de notari, să intre în magistratură pentru a scoate din impas administraţia din Transilvania.

Al treilea moment important în biografia lui Iuliu Maniu, după propria lui apreciere, a fost acţiunea din toamna anului 1918 de la Viena, când a organizat Armata Română din Transilvania şi timp de 55 de zile a asigurat ordinea în Viena, în timpul grevei poliţiei vieneze.

 Campania de reabilitare a Casei Memoriale continuă 

 Pentru reabilitarea totală a casei lui Iuliu Maniu din Bădăcin şi refuncţionalizarea ei ca Muzeu şi Casă Memorială este necesară suma de 350.000 euro, fonduri care ar putea fi uşor alocate prin voinţă politică din fondurile Ministerului Culturii. Acest lucru nu s-a întâmplat încă, deşi clădirea figurează ca „prioritate pentru restaurare” din 2010! Iată de ce salvarea clădirii este adusă în atenţia opiniei publice din ţară şi diaspora. Până acum s-au adunat din donaţii peste 70.000 de lei, lucrările de consolidare a fundaţiei fiind în derulare. 

Cei care doresc să sprijine accest demers de salvare a casei de la Bădăcin pot dona în conturile: lei - RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400; euro - RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205; dolari - RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730; Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia ŞimleuSilvaniei, jud. Sălaj.