Şapte oameni au fost operaţi pe inimă vineri, iar luni au plecat acasă,  pe picioarele lor. Au implantate în arterele inimii unul sau două mici dispozitive, o miraculoasă plasă de sârmă inoxidabilă, care le-a redat şansa de a trăi. Poartă pe braţ sau la încheietura piciorului urmele unor mici răni vindecate, viza de pe paşaportul lor pentru următoarele zile câte le mai au sorocite pe acest pământ. Doi dintre pacienţii operaţi de echipa condusă de dr. Vlad Babeş au plecat acasă, acceptând să-şi împărtăşească experienţa cititorilor Crişanei.

Gheorghe Miţaru are 69 de ani şi nu a avut probleme cu inima sau tensiunea toată viaţa. Până la bătrâneţe, când a simţit în primăvară că îl doare rău pieptul şi se sufocă. A suferit un infarct, fiind internat pe 5 aprilie la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea. Pe 19 aprilie a intrat în sala de operaţie, unde a suferit prima angioplastie coronariană, fiindu-i implantat un stent. A fost lăsat acasă, după ce i s-a spus că trebuie să revină pentru a i se implanta încă un dispozitiv, deoarece şi cealaltă arteră a inimii dădea rateuri. Aşa a ajuns din nou pe masa de operaţie. „Vineri m-au operat şi sâmbătă m-am ridicat din pat. Domnule, e mare realizare pentru oraş, să ai aparatura asta şi mai ales medicii care să te opereze", ne-a declarat bărbatul. Alături de el a fost tot timpul soţia Elena. „De 25 de ani iau medicamente şi uite că necazul a căzut pe el, asta-i viaţa. Bine că a trecut cu bine", spune femeia. Cei doi soţi au ajuns la Oradea din Turnul Severin, acum mai bine de 20 de ani, venind după fiica stabilită aici. Era singurul lor copil, aşa că au lăsat Oltenia în urmă pentru a fi alături de nepoţi. „O săptămână să staţi prin casă, la odihnă, să nu ieşiţi pe-afară, că şi aşa e caniculă. Staţi la televizor, numai să nu vă enervaţi prea tare, cu politicienii", îi recomandă dr. Babeş pacientului pregătit să iasă din spital.

„Oare oi putea-o săpa?!"

Rainai Iren are 56 de ani, este o femeie mică şi obosită, care a muncit din greu toată viaţa. Fără intervenţia de vineri, nu ar mai fi fost în viaţă. Acum, gândul îi stă la grădina din Şimian, lăsată nesăpată. „Oare oi putea-o săpa?!", se întreabă ea cu jumătate de gură, stând pe marginea patului de spital, pregătită de plecare. Femeia vorbeşte când ungureşte, când româneşte, dar cuvintele au înţelesuri dincolo de orice limbă. Este din nou pe picioare şi speranţele chiar îi izvorăsc din inima pe care doctorii au ajutat-o să bată în continuare. „Am mai fost la un medic în Marghita, cu tratamente, dar domnu' doctor a murit, aşa că am venit la Oradea", spune încet femeia, fără să bănuiască niciun moment că drumul până la Oradea i-a salvat viaţa. Dacă ar fi trebuit să plece la Cluj-Napoca sau Timişoara, ar fi renunţat, stând acasă la Şimian, gândindu-se că drumu-i lung şi scump, iar doctorii îs şi mai scumpi.

Încet, cu efort, migală şi perseverenţă, la Oradea a luat naştere şi funcţionează un centru de chirurgie cardiologică intervenţională. După 12 ani de studii şi stagiatură, plus încă doi ani de pregătire alături de profesorul Milovan Slovenski, dr.Vlad Babeş a închegat în jurul lui o echipă care, anul trecut, a rezolvat în jurul a 800 de cazuri fără complicaţii, o performanţă dătătoare de optimism. „Este important că operăm, că dobândim experienţă şi sper că lucrurile vor continua la fel şi în viitor", spune dr.Babeş. Dacă specialiştii de la Judeţean pot ajuta inimile bolnave să mai bată, sunt legaţi de mâini şi de picioare când e vorba de decizii politice sau administrative. Temerea lor cea mai mare este ca un scurtcircuit birocratic să nu le blocheze munca, un infarct medical care va genera un devastator infarct în lanţ pacienţilor bolnavi de inimă din Bihor şi judeţele limitrofe.