*afirmă conf. univ. dr. Horia Ardelean, medic primar psihiatru, şef secţie Spitalul Clinic de Neurologie şi Psihiatrie Oradea - Care este, în opinia dumneavoastră, ca medic psihiatru cu experienţă în domeniu şi membru al Centrului Judeţean de Prevenire şi Consiliere Antidrog Bihor, "drumul" de la experimentul primului consum până la dependenţa de droguri? - Comportamentul adictiv (toxicomaniile) există de mult în toată lumea, dar problema consumului de droguri a declanşat un semnal de alarmă abia în deceniul 6 al secolului XX, datorită exploziei acestui fenomen şi a diversificării fără precedent a substanţelor ilicite, în America şi Europa Occidentală. În ţara noastră consumul tot mai mare de droguri ilicite (implicit consumul ilicit) s-a constatat de abia în ultimele două decenii ale secolului precedent şi mai ales după 1990, o dată cu desfiinţarea barierelor sociale, facilitarea deplasării şi a comunicării. La acestea s-a adăugat şi faptul că, datorită războiului din Iugoslavia, România s-a transformat în ţară de tranzit pentru droguri intrate pe cele trei căi: calea africană, calea asiatică şi calea Americii de Sud. - Care sunt mediile sociale "atinse" de acest flagel? - "Democratizarea" utilizării drogurilor atinge toate mediile, toate straturile sociale şi în special generaţia tânără, piaţa mondială a drogurilor valorând azi peste 300 miliarde dolari anual. La nivel mondial, în anul 2001, existau aproape 600.000 de consumatori de heroină, 4.169.000 de cocaină, 19.446.000 de canabis, 1.375.000 de Crack etc., vârful fiind atins la persoanele între 17 - 25 de ani. Spre exemplu, în Bucureşti, numărul consumatorilor tineri a crescut de 4 ori în ultimii trei ani. Nu intenţionăm o clasificare a acestor substanţe, dar fie că ele sunt acceptate: cafea, alcool, tutun, anumite medicamente (benzodiazepine, barbiturice, antialgice - fortral de ex.) sau interzise: canabis, heroină, cocaină, L.S.D., exstasy etc., consumul lor exagerat determină în organismul uman modificări psihice şi somatice profunde, alterări greu reversibile chiar şi sub tratament. Cel mai expus grup social este cel al tinerilor, aceasta datorită faptului că personalitatea lor încă în formare este mai vulnerabilă. Vulnerabilitatea poate fi eredo-constituţională - există persoane cu o sensibilitate exagerată moştenită, la care un contact minim cu drogul determină obişnuinţa folosirii lui; vulnerabilitatea datorată educaţiei şi instrucţiei - carenţa afectivă datorită unor părinţi excesiv de autoritari, familii destrămate sau conflictuale care generează dezechilibrul emoţional permanent, atitudini parentale ultrapermisive, atitudini educative foarte rigide sau prea tolerante la şcoală, alcoolismul sau decesul unui părinte etc; vulnerabilitatea poate fi psihosocială - climatul social, climatul cultural şi nivelul economic, contează foarte mult pentru tânărul aflat în pragul vieţii când problema reuşitei şi realizării sale sociale poate genera inadaptarea socială, agresivitate, nivel scăzut de religiozitate şi crescut de rebeliune cu refugiul în consumul de drog. Aceasta mai ales într-o societate în care frustrările diverse sunt mai multe decât satisfacţiile. Trecând prin etapele de experimentare - uz - consum habitual - abuz se ajunge la dependenţă (toxicomanie) care generează dorinţa de repetare a administrării şi creşterea dozei de substanţă nocivă, dificultăţi în controlul consumului şi acordarea priorităţii procurării şi administrării drogului în defavoarea altor activităţi sau obligaţii. Întreruperea bruscă a consumului determină abstinenţa (sevrajul) manifestată la rândul său printr-o gamă vastă şi penibilă de tulburări psihice şi fizice. - Ce impact au drogurile asupra personalităţii consumatorului? - Treptat, personalitatea iniţială a subiectului se modifică, persoana toxicomană deranjează din ce în ce mai mult comunitatea prin egoismul său, lipsa de afectivitate faţă de cei din jur cu reducerea valorii relaţiilor interpersonale, scăderea elanului şi iniţiativelor care sunt îndreptate spre procurarea de drog, finalul fiind eşecul profesional, familial şi social (divorţ, deprofesionalizare, declasare socială). - Care sunt consecinţele consumului de droguri? - Consecinţele consumului de droguri reprezintă pentru societate o povară mare care trebuie analizată din mai multe incidenţe. Consecinţele medicale: începând cu intoxicaţia acută ce se manifestă prin perturbări de conştiinţă, de percepţie, gândire şi comportament, până la tulburarea psihotică indusă de consumul substanţei sau de abstinenţă, psihoză caracterizată prin halucinaţii, delir, confuzie, frică şi agitaţie cu consecinţe distructive, toate aceste stări pretind o asistenţă medicală de urgenţă din partea psihiatrilor, anesteziştilor, psihologilor, a întregului personal medical. Să nu neglijăm şi simptomele de însoţire a acestor stări, simptome ce constau din transpiraţii profuze, tahicardie, paloare, crampe musculare, tremur generalizat, hiper sau hipotensiune şi uneori convulsii, pericolul pentru viaţă fiind extrem. Nu puţine sunt şi consecinţele colaterale ale consumului de droguri: efecte toxice ireversibile asupra organelor: sistemul nervos, ficat, inimă, plămâni, etc.; abcese şi infecţii la locul injectării, infecţii cu hepatita B sau HIV/SIDA, scăderea imunităţii organismului cu predispoziţie crescută la îmbolnăvire cu bacilul tuberculozei etc. Consumatorul de droguri are o potenţă sexuală considerabil scăzută, iar pentru urmaşul său riscul de a se naşte cu deficienţe psihice sau somatice este extrem de mare. Recuperarea prin tratamentul ?crizei?, cură de dezintoxicare, postcură de minimum 6 luni, asistare psiho-terapeutică şi sociologică - pe lângă tratamentul medicamentos, ridică problema unor costuri medicale foarte ridicate într-o societate cu posibilităţi economico-financiare limitate. Mai mult de atât, recuperarea este discutabilă pe termen lung, întrucât administrarea repetată a drogului determină în activitatea creierului modificări durabile, adevărate ?scurtcircuite? care creează noi canale de comunicare patologică, alterând funcţional şi organic fluxul cerebral normal, calea spre revenire fiind lungă şi uneori incertă. Iată pe scurt riscul medical al consumului de droguri, la care mai amintim: consumul de droguri înseamnă şi riscul utilizării unor substanţe asupra cărora nu ai nici un control, substanţa introdusă în organism putând fi supraconcentrată, denaturată sau conţinătoare de impurităţi. Consecinţele familiale şi socio-profesionale: frecvent suntem contactaţi de părinţi disperaţi care relatează despre absenţa repetată de acasă a copiilor, dispariţia de bunuri din casă, conflicte verbale sau agresiune fizică suferită din partea acestora. Aceeaşi situaţie în ce priveşte activitatea şcolară caracterizată prin absenteism repetat, eşecuri cu corigenţii, repetenţă şi abandon şcolar sau, la tinerii absolvenţi, părăsirea locului de muncă şi a profesiei, mai putem adăuga divorţul şi izolarea socială. Dar cei mai mulţi dintre consumatorii de droguri, din nefericire, tineri, îngroaşă rândurile celor fără nici o meserie, care trăiesc în afara grupului lor originar într-o comuniune marginalizată social, subzistând din expediente şi infracţiuni. - Cât este costul resocializării şi recuperării lor? - Cosecinţele juridice: toxicomanul constituie o adevărată bombă infracţională, comportamentul violent fiind generat de însuşi consumul de droguri care determină scăderea controlului faptelor, distorsionarea realităţii cu generalizarea unei lumi ireale, aderarea la subcultura drogurilor caracterizată de infracţionalitate. De la accidente rutiere la furturi, tâlhării, violuri şi crimă, toate infracţiunile încrise în Codul Penal se comit sub influenţa drogurilor. Un studiu făcut în SUA demonstrează o incidenţă a consumului de droguri la infractorii juvenili de trei ori mai mare decât în rândul pupulaţiei adulte. Costurile serviciilor destinate prevenţiei, judecării, încarcerării, instituţionalizării toxicomanilor infractori sunt acoperite de către societate. Dar oare cine poate plăti suferinţa morală a victimelor sau a familiilor acestora? În România, a fost promulgată Legea nr.134 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi a consumului ilicit de droguri care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni până la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi pentru persoanele implicate în consumul şi traficul de droguri. Societatea acoperă, pe lângă costurile destinate serviciilor medicale şi juridice, şi cheltuieleile pentru ajutoare sociale şi cele legate de pierderile rezultate din actele antisociale, pierderea educaţiei şi pregătirii profesionale, scăderea productivităţii, accidente auto, moarte prematură. Efortul este uriaş, din punct de vedere material, afectiv şi intelectual. De aceea, perceperea fenomenului consumului de droguri trebuie să fie cât mai mai realistă din partea societăţii civile, pentru a găsi metode eficiente de contracarare a sa. Alături de justiţie, poliţie şi serviciile de asistenţă socială, medicina este direct implicată în acest angrenaj de prevenţie, instituţionalizare şi recuperare, dar câte eforturi nu numai materiale, ci şi spirituale şi-ar putea găsi o ţintă mai bună în slujba omenirii, a vieţii?...