Fenomenul birocratic în sistemul sanitar a ajuns să acapareze din ce în ce mai mult personalul medical, ba chiar să afecteze timpul pe care un medic ar trebui să-l dedice bolnavului. Despre toate acestea şi despre ultimele cerinţe ale autorităţilor din sănătate referitoare la capitolul "hârţogăraie" ne-a făcut unele precizări dr. Rodica Dale, medic de familie şi purtător de cuvânt al Colegiului Medicilor Bihor. - Medicul este din ce în ce mai prins în "labirintul" actelor, mai ales în ultima perioadă, în care au apărut noi sarcini la acest capitol. Cum reuşeşte să le facă faţă un medic? - Am înţeles ori de câte ori s-a "trasat" câte o sarcină în plus medicilor de familie şi m-am conformat, chiar dacă uneori a fost teribil de dificil. După ce listele cu pacienţii mei au fost complete, pentru a dovedi că lucrez, îi consult, le scriu reţete, îi programez pentru verificarea stării lor de sănătate, m-am străduit să învăţ să lucrez la calculator, aşa încât acum dispun de evidenţa informatizată a pacienţilor mei. Dacă ar fi numai atât, parcă aş zice că totul este de acum OK!, dar nu-i aşa. Ni se cere să completăm încă 28 de formulare din care să reiasă că ne respectăm programul, consultăm pacienţii, scriem corect reţetele etc. - Care sunt cele mai recente dispoziţii privind obligaţiile medicului referitor în completarea actelor şi formularelor? - Ultima găselniţă mi se pare de-a dreptul o aberaţie: să semneze pacientul ori de câte ori vine la cabinetul medical, dovedind astfel că eu, ca medic, nu mă abat de la activitatea care mi se cere şi este cea utilizată la CAS! - În aceste condiţii, ce strategii adoptaţi, totuşi, pentru a reuşi să vă ocupaţi de bolnavii care aşteaptă la uşa cabinetului? - Este ora 12, programul meu s-a terminat, dar în faţa uşii cabinetului meu mai sunt încă zece bolnavi. Ce să fac cu ei, după ce au stat la rând cuminţi, aşteptând să intre? Să le închid uşa cabinetului în nas şi să plec? Nicidecum. Îi voi consulta şi trata ca până acum. Mă iartă (şi în aceeaşi situaţie sunt toţi colegii mei în medicina de familie) că orele efectuate după programul normal nu sunt cuantificate, în schimb ni se cer mereu acte doveditoare asupra activităţii desfăşurate. Mă întreb adesea cât va mai rezista corpul medical la atâtea presiuni? Este adevărat, am depus jurământul lui Hipocrate, crezând cu adevărat în statutul medicului care se dedică trup şi suflet pentru salvarea şi tratarea semenilor, considerând că nimic nu este mai înălţător. Modul în care suntem trataţi, însă, mi se pare, dacă nu o josnicie, cel puţin o bizarerie. - Cum se reflectă fenomenul birocratic asupra pacientului? - Noua cerinţă a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, privind semnătura pacientului pe registru (care nici nu are rubrică pentru aşa ceva) pune capac la toate. Înţeleg că pacientul îmi semnează că a luat la cunoştinţă tratamentul prescris, că dacă nu-l respectă va suporta consecinţele pe propria răspundere, sau când îi eliberez un bilet de trimitere pentru un complex de investigaţii etc. Dar, credeţi-mă, o spun cu toată responsabilitatea, nu este timp pentru atâta birocraţie, fără să frustrezi pacientul de dreptul său legitim de a beneficia de consultaţie medicală! Zi de zi asistăm la nemulţumiri în sectorul sanitar. Ele mocnesc ca lava unui vulcan. Ferească Sfântul să erupă. Va fi jale mare.