Folosită încă din cele mai vechi timpuri Mâna umană a fost, încă din cele mai vechi timpuri,"unealta" cu ajutorul căreia omul a tratat diverse boli. O seamă de preoţi şi de vraci, apoi alchimişti, dar şi spiţeri (farmacişti) au folosit, de-a lungul timpului, metoda aplicării palmelor pentru tratarea unor afecţiuni. În China antică, spre exemplu, reflexologia făcea parte din originalul sistem al acupuncturii şi presopuncturii, care are o vechime de peste 5000 de ani. Această metodă terapeutică a fost menţionată pentru prima dată în lucrarea "Nei Jing" ("Cartea interioarelor"), atribuită împăratului Huangchi al Chinei (care a trăit în preajma anului 3.000 î.CH.). Aici sunt descrise tehnicile de vindecare a unor afecţiuni prin activarea de la distanţă a unor puncte speciale energetice. De atlfel, reflexoterapia, ca metodă de sine stătătoare folosită în zilele noastre, îşi are originile tot din China, în tehnicile de masaj aplicate în secolul IV î. Ch., de medicul Wang - Wei. Acesta a descris tehnicile de masaj al tălpilor prin apăsarea cu policele a unor zone timp de câteva minute. Tehnicile reflexogene erau folosite acum 4000 de ani şi în Egipt, fapt atestat de o frescă din mormântul unui medic din localitatea Saqqara. (Fresca respectivă întruchipează doi terapeuţi care masează tălpile picioarelor şi palmele a doi pacienţi, probabil nobili, având deasupra capetelor imagini simbolice ale piramidei. Noi începuturi, în preajma anilor `30 Reflexoterapia modernă, practicată în zilele noastre, se datorează într-o bună măsură unui medic american, William Fitzgerald, care şi-a dedicat 35 de ani din viaţă, la începutul secolului trecut, pentru studiul acestei metode terapeutice. "Un prieten de-al său, stomatolog, calma durerile pacienţilor săi prin tehnica reflexoterapiei, iar Eunice Ingham, asistentă medicală, cea care l-a susţinut şi a colaborat cu dr. William Fitzgerald, a studiat la rândul ei, timp de 25 de ani, reflexoterapia. Eunice Ingham este prima persoană care a scris o carte intitulată ?Povestiri ale picioarelor?, prezentând reflexoterapia aşa cum este practicată în prezent", a precizat Cătălin Traleş, specialist în terapii complementare. În jurul anilor `30, un alt medic american, dr. Edwing F Bowers, din New York, a scris un articol, publicat în "New York Times", care reprezintă începuturile reflexologiei în America, pe baza tehnicilor lui Fitzgerald. Ce este reflexologia? Reflexologia de astăzi este în fapt o metodă de sine stătătoare, de tratament prin masarea extremităţilor corpului: palmele şi tălpile picioarelor. Metoda are şi altă componentă care constă în analiza cauzelor care declanşează îmbolnăvirea organelor, acestea fiind interdependente în funcţia lor, care se pot îmbolnăvi prin simpatie. Ce se întâmplă de fapt în organismul uman, prin această tehnică terapeutică? Reflexoterapia are la bază un principiu: faptul că fiecărui organ din corpul uman îi corespunde câte o zonă (punct) de la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor (care au terminaţii nervoase), între cele două existând o strânsă interdependenţă. Prin masarea acestor extremităţi, se produce, în primul rând, o mai bună irigare sanguină local, dar şi o modificare a funcţiilor organului sau părţii din corp, asupra cărora acest punct are o acţiune directă, asemeni unui impuls informaţional plecând dintr-o telecomandă către receptorul acesteia. Cătălin Traleş a exemplificat, precizând că, pentru diverse probleme de sănătate la nivelul capului, trebui masat policele (de la mână sau picior), iar în cazul unor afecţiuni ale inimii, trebuie masat un punct situat la intersecţia axei degetului inelar cu cea a policelui, pe partea stângă (mănă sau picior). Interlocutorul nostru a mai spus că metoda reflexoterapiei nu poate fi, sub nici o formă, aplicată la persoane în stare de ebrietate sau care au o stare de nervozitate sau depresivă. Vindecarea este posibilă, mai ales, înţelegând cauzele bolilor În ceea ce priveşte procesul de vindecare (readucerea funcţională a organismului la parametri normali), sunt recomandate, în funcţie de gravitatea bolilor, dar şi de starea fizică şi psihică a bolnavilor, mai multe şedinţe de reflexoterapie, a câte 40 de minute până la o oră sau chiar două. Interlocutorul nostru a povestit că metoda dă foarte bune rezultate în cazul a nenumărate afecţiuni, cel mai rapid şi sigur proces de vindecare remarcându-se, în special, în litiazele renale şi biliare. "Desigur, în procesul de vindecare, un rol foarte important îl deţine, pe de o parte, o hrană sănătoasă, mai exact, bazată pe crudităţi, gândirea pozitivă, dar mai ales, înţelegerea cauzei care a declanşat boala. Se iau drept puncte de reper cauzele spirituale ale bolilor, ştiut fiind faptul că fiecărei afecţiuni îi corespunde o cauză interioară, după care este necesară rezolvarea acesteia", a conchis Cătălin Traleş.