Prin articolul precedent am intrat în dezbaterea procesului de partaj judiciar, prezentând procedura de judecată a primului termen de înfăţişare.

Acest moment procesual deşi, probabil nu s-a remarcat de către justiţiabil, este extrem de important în economia procesului de partaj, deoarece în contextul în care părţile litigante vor ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte o parte a bunurilor care urmează a fi partajate, a valorii acestora şi locaţiei acestora, instanţa de judecată, în virtutea prevederilor art. 673 indice 6 din cadrul actualului Cod de procedură civilă şi art. 984 viitor Cod de procedură civilă, poate să emită o încheiere de admitere în principiu prin care se vor fixa bunurile care sunt supuse partajării, coproporietarii şi cotele părţi care revine fiecăruia, urmând ca litigiul să continue prin administrarea probelor de specialitate, care constau în expertize judiciare şi care vor determina eventualele valori ale bunurilor asupra cărora părţile litigante nu s-au înţeles, ori vor face operaţiunile de măsurătoare necesare în vederea efectuarii procedurii de partajare în natură. După cum se poate anticipa, procesul de partaj presupune administrarea unor probe, ca de altfel orice fel de litigiu. Subliniem faptul că, în cadrul unui proces de partaj judiciar vor fi administrate în mod obligatoriu expertize de evaluare prin care se vor stabili valoare bunurilor supuse partajării la momentul la care a fost declanşat litigiul, expertize topografice prin care se vor stabili loturi din bunurile imobile supuse partajării. Prin această expertiză, practic expertul va trebui să partajeze în mod natural imobilele care fac obiectul litigiului, iar aceste loturi în principiu trebuie să aibe o valoare apropiată. Odată administrată probaţiunea încuviinţată în cadrul litigiului se va ajunge la momentul soluţionări acestuia. După cum am mai amintit într-un articol precedent, soluţiile care pot să fie date în cadrul unui proces de partaj sunt, după cum subliniază prevederile articolului 676 din cadrul actualului Cod civil,  fie de împărţire între coproprietari a bunului, cu amendamentul că această soluţie se aplică în ipoteza în care bunul este comod partajabil (mai precis, se poate împărţi în natură), fie bunul se va atribui către unul dintre coproprietari în totalitate care va fi obligat la plata unei sulte către ceilalţi coproprietari conform cotelor părţi deţinute de către aceştia. Cu toate acestea actualul Cod de procedură civilă stabileşte încă o soluţie care poate să fie dispusă în cadrul unui proces de partaj, mai precis în ipoteza în care bunul nu poate să fie partajat în natură, nici unul dintre coproprietari nu este de acord să îi fie atribuit cu plata de sultă şi nici nu poate să fie înstrăinat prin licitaţie publică, dosarul se va închide (art. 673 indice 14 alin. 3 Cod de proc. civ.; art. 993 alin. 3 viitor Cod de proc. civ.) fără a fi soluţionat.

 

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741