Monumentele de for public (MFP) sunt definite de art. 2 din Legea nr. 120 din 4 mai 2006, ca bunuri imobile, lucrări de artă plastică, artă monumentală, construcţii sau amenajări neutilitare, cu caracter decorativ, comemorativ şi de semnal, amplasate în spaţii publice, într-o zonă de protecţie, pe terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale.                                   

Această lege, completată de legislaţia secundară aferentă, asigură cadrul juridic general pentru  realizarea, amplasarea şi administrarea MFP. În condiţiile legii, bunurile imobile ce fac obiectul legii sunt sau dobândesc statutul de MFP, după caz, iar cele care sunt clasate ca monumente istorice urmează regimul juridic al acestora. După modul de iniţiere şi finanţare, art. 4 din lege stabileşte că MFP pot fi realizate în patru modalităţi: a) ca obiectiv de investiţie prevăzut în bugetele autorităţilor publice; b) în cadrul unor programe şi proiecte culturale finanţate din fonduri alocate de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale; c) în cadrul unor parteneriate dintre autorităţi publice şi persoane fizice sau juridice şi d) în cadrul unor proiecte culturale promovate şi susţinute exclusiv din fonduri private, cu acordul şi sprijinul autorităţilor. Amplasarea MFP se face cu respectarea prevederilor legale privind urbanismul şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi cu avizul Ministerului Culturii sau al serviciilor sale deconcentrate, în baza analizei Comisiei Naţionale sau comisiilor zonale pentru MFP. În mod firesc, indiferent de caracterul naţional sau local al MFP, responsabilitatea legală revine autorităţilor administraţiei publice, care, potrivit  art. 10 din lege, au obligaţia să asigure protejarea şi punerea în valoare a monumentelor de for public aflate în administrarea lor. Această responsabilitate nu este nouă, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură a fost reglementată anterior şi de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, la art. 36, alin. (6), lit. a), pct. 10, ca atribuţie importantă a consiliilor locale. Aceste atribuţii se regăsesc şi în atribuţiile unor comisii de specialitate ale  consiliilor locale. Din păcate, acest cadru juridic de reglementare este unitar, dar incomplet. Astfel, degeaba există un departament de specialitate la nivelul Ministerului Culturii şi comisii de specialitate naţională şi zonale pentru avizarea şi aprobarea de proiecte, câtă vreme în plan teritorial, legea nu prevede nici măcar la nivel de judeţ un departament de specialitate cu atribuţii privind evidenţa/conservarea/restaurarea şi proiectarea MFP. În consecinţă, acest important domeniu destinat să completeze imaginea urbanistică, să contureze personalitatea specifică a localităţilor şi să constituie mijlocul principal de promovare a turismului este numai o activitate subsidiară, nebugetată şi abordată ocazional la iniţiativa unor asociaţii sau fundaţii, conform unei vechi, dar depăşite tradiţii. Deşi Legea 120/2006 a intrat în vigoare de peste cinci ani, nu am găsit nici o informaţie despre un MFP realizat în exclusivitate, ca obiectiv de investiţie prevăzut în bugetele autorităţilor publice din Bihor. În schimb, sunt de notorietate cheltuielile publice alocate „sportului rege", mai mult sau mai puţin transparente, al căror cuantum nu este cunoscut publicului. Cu toată înţelegerea faţă de iubitorii fotbalului, MFP sunt incomparabil mai importante şi merită o altă abordare. Este evident că, fără excepţie, primăriile acordă întregul sprijin fundaţiilor şi asociaţiilor care iniţiază proiecte noi de MFP, dar nu este suficient, pentru că administrarea MFP este dată de lege în atribuţiile acestora. Astfel, faţă de dispoziţiile legale generoase ale legislaţiei actuale, raportate la atribuţiile lor, inclusiv privind investirea şi finanţarea, sunt nesemnificative iniţiativele şi proiectele autorităţilor publice locale. Cu o excepţie notabilă: modernizarea şi introducerea în circuitul turistic al Turnului Primăriei Oradea, încadrat şi cu primul birou turistic al Oradiei, care poate fi un frumos şi necesar început. În acest context, reiterăm opinia noastră faţă de necesitatea implicării şi susţinerii financiare de către Consiliul Judeţean Bihor şi Primăria Oradea a statuii ecvestre a voivodului Menu-Morut, iniţiată de fundaţia cu acelaşi nume şi organizaţia Vatra Românească, Filiala Bihor. O investiţie complexă, care, amplasată şi realizată în contextul edilitar adecvat, considerăm că poate deveni cea mai reprezentativă lucrare de artă monumentală, pentru istoria medievală a Crişanei. Pentru minima documentare necesară, nu am apelat la Direcţia Judeţeană de Cultură şi Patrimoniu, care deţine evidenţa precisă a monumentelor locale de for public, ci m-am inspirat din alte surse publice. Aşa am rămas impresionat să aflu că în Bihor există peste 600 de MFP. Astfel, în baza de date a Ministerului Culturii, judeţul Bihor figurează cu 431 de monumente istorice. Dintre acestea 242 (86 din Oradea şi 156 din judeţ) sunt descrise în frumoasa carte turistică ilustrată „Monumente de arhitectură" de Ovidiu Pop. Am găsit apoi pe internet o lucrare ştiinţifică prestigioasă „Sculptura monumentală în Bihor", teza de doctorat a renumitului sculptor şi universitar bihorean Cornel T. Durgheu. Nu în ultimul rând, am studiat o carte încântătoare: "Monumente, busturi şi plăci comemorative orădene", în care autorii Marina-Cristina Ignat şi Miron Ignat analizează 125 din cele peste 180 de asemenea lucrări din Bihor. În interesul public al bihorenilor şi nu numai, acest patrimoniu cultural trebuie conservat şi dezvoltat armonios, cu proiecte şi strategii adecvate, cu dragoste de frumos şi istorie. În concluzie, considerăm că legea trebuie completată, în sensul înfiinţării în fiecare judeţ, în cadrul Direcţiei de Cultură, a unui departament specializat încadrat cu specialişti în istorie, arhitectură şi arte vizuale, care să îndeplinească atribuţiile de evidenţă, administrare şi proiectare a MFP, chiar dacă aceste investiţii nu sunt profitabile pe termen scurt, dar ele definesc pe termen mediu şi lung istoria, imaginea şi personalitatea cetăţii. Legile însă nu sunt suficiente. Contează enorm abordarea şi schimbarea de paradigmă.

Nicolae SĂLĂJAN