Obiceiul românesc de-a privi de sus la cel căzut jos nu se dezminte, doar că, aplicat sorții poporului grec, denotă mai degrabă o fudulie combinată cu eterna prostie.

În Bucureşti, fostul drum domnesc, care lega Curţile Domneşti de Mogoşoaia, a primit numele de Calea Victoriei în cinstea oştirii române, după victoriile de la Plevna şi Smârdan, din 1877. Ea consfinţea sângele vărsat de români pentru obţinerea independenţei.

Ministrul grec de Finanţe, Yanis Varoufakis, a anunţat luni dimineaţă că demisionează, la o zi după ce alegătorii greci au respins prin referendum măsurile de austeritate impuse de creditorii internaţionali ai Greciei.

În lipsa unui proiect de ţară şi a unei clase politice credibile, poporul României a abordat cu entuziasm soluţia aderării la NATO şi UE. Era, de fapt, singura soluţie care rezulta după evenimentele din 1989...

Din surghiunul său aurit, de la Stambul, premierul Ponta trimite săgeţi otrăvite către preşedintele Iohannis. Cică acesta ar avea mentalitate de „stăpân peste iobagi".

Privind pe alte meleaguri mai încinse nu putem să nu dăm înapoi filmul ultimilor ani și să constatăm că și noi ne-am jucat cu focul populismului, chiar dacă poate la flacără mai mică, dar cu riscuri deloc îndepărtate.

Şi nimic mai adevărat decât că în aceeaşi pădure fiecare pasăre îşi face cuibul altfel. Să ne aducem aminte doar de comunism. În aceeaşi ideologie, păziţi de acelaşi "frate", care îşi păzea "moşia", fiecare ţară comunistă era altceva, în fiecare se trăia altfel.

E tot mai clar, Ponta se fofilează. Premierul nu se prea grăbeşte să se întoarcă în ţară, după tăierea la genunchi, săvârşită la Stambul. La muncă nu vrea nici pe atât. Până una alta, Oprea şi-a văzut visul cu ochii. E premier. Fie şi interimar, dar este!