În plin secol al Luminilor, filosoful şi scriitorul german J. G. Herder spunea că: "Cea mai bună definiţie a unui lucru este etimologia lui". Definiţiile etimologice au avantajul că trimit la semnificaţiile originare, genuine, pure, primordiale ale cuvintelor.

Frământările de la vârful conducerii psd-iste generează unele noutăți aparente, altele nocive, nicidecum etern clamata reformare a social - democraților. În primul rând vom avea un congres de tip consens, fără un mare duel.

Există reguli sociale şi politice simple, precum şi gesturi politice, aparent fără un rol esenţial, dar care pe termen lung schimbă complet evoluţia socială şi istorică a unui popor. Dau nişte exemple.

Imediat după decembrie 1989, industria naţională a fost îngropată cu o grabă suspectă, demnă de Cartea Recordurilor, sub pretextul intrării în UE a României. Şi astfel a început "marea privatizare" a industriei româneşti considerată de un fost prim ministru un "morman de fiare vechi".

A trecut suficient de mult timp și s-au petrecut destule, ca să putem avea o analiză mai clară asupra polilor de putere din România, după 2014.

Cine se aştepta ca moţiunea introdusă de noul PNL să-l trimită acasă pe dr. Victor Viorel Ponta fără funcţia de premier nu stăpâneşte deloc, în primul rând, aritmetica.

Faptul de-a legifera împotriva cetățenilor nu mai este o noutate în România. Atât Guvernul, cât și Parlamentul s-au întrecut în proiecte legislative care mai de care mai controversate.

Moţiunea PNL împotriva Guvernului Ponta a fost anunţată, depusă şi picată. În numele „interesului naţional", UNPR, speranţa Opoziţiei, a decis că trebuie să mai rămână la putere, alături de PSD.

Dacă Bufonul Vadim era coleg de Senat cu un monarhist autentic, nu cu uselistul C.P. Tăriceanu, era mai uman tratat în clipa morţii de "coledgi" din "Casa Poporului", cel mai mare Teatru Naţional din România, cu cele mai scurte zile de lucru din lume.