În urmă cu 75 de ani mulţi români transilvăneni aveau parte de un adevărat şoc în momentul anunţului referitor la cedarea unei mari părţi a Transilvaniei în favoarea Ungariei lui Miklos Horthy.

Există oameni abili care ştiu să profite de oportunităţile ce apar în viaţa lor. Aceştia poartă pe chipurile lor măştile ipocriziei, fiind însemnaţi cu pecetea unei lăcomii fără saţ, obsedaţi de angoasa bogăţiei, nebăgând de seamă, la semnalele care le prevestesc catastrofa şi uitând că pierzând măsura morală se pierd pe sine.

Politicienii spun, mereu, lucruri trăsnite! Cică, la toamnă, Băsescu se va înscrie, „probabil", în PMP. De ce probabil? Are alte opţiuni: PNL, PSD, ALDE, etc.? Să fim serioşi, că noi nu facem politică.

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a dat dovadă în aceste zile de o incompetenţă crasă în ceea ce priveşte deciziile luate la nivelul conducerii Inspectoratului Şcolar Bihor.

Momentul pe care îl traversează administrația politică a României e dătător măcar de perplexitate, dacă nu de revoltă, atât de hipertrofiată la nivel civic. Dincolo de măsurile fiscale binevenite pentru mediul antreprenorial, vedem un corn al abundenței bugetare pe care nu-l bănuiam.

În încheierea prezentării de ieri apreciam că măsurile de relaxare fiscală, paralel cu creşterea echilibrată a salariilor în sectorul bugetar şi, prin consecinţă, şi în sectorul privat, se vor reflecta în creşterea consumului care, la rândul său, va determina creşterea producţiei de mărfuri şi a serviciilor, ceea ce înseamnă, de fapt, creşterea economică reală.

Conceptul de „creştere economică" nu este nici astăzi unanim definit şi acceptat de teoria şi practica economică.

Caniculă mare, politica ne dă fiori reci. În preziua întoarcerii sale din concediul american, s-a zvonit că premierul Ponta ar reveni în ţară decis să demisioneze. „Ce mai freamăt, ce mai zbucium..."

Privind la consensul clasei politice de a-și umfla veniturile nemeritat, ne dăm seama că României îi mai trebuia un președinte jucător, care să dea bobârnace derapajelor produse de sistem.

Încă acum 2300 de ani Aristotel spunea că sănătatea omului depinde de cea ce mănâncă, ceea ce bea şi aerul pe care îl respiră. Erau observaţii care se refereau doar la arii mari, geografice, de genul una este să trăieşti în mlaştini şi alta la munte, printre brazi.