Trei ambasade occidentale din Capitală au emis comunitate în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de folosirea abuzivă a imunităţii parlamentare.

Direcţia Naţională Anticorupţie a înaintat Senatului o nouă cerere de încuviinţarea urmăririi penale, dar şi a arestării fostului ministru de Finanţe, Darius Vâlcov.

Justiția pendulează între "Republica procurorilor" și zeița mântuirii neamului. Asistăm de ceva timp la o încăierare teribilă între cei care vor să decredibilizeze justiția și cei care vor să o sanctifice.

Vă mai amintiţi reclama aia cu „România mereu surprinzătoare"? Nimic mai adevărat. Acuzat de corupţie, ministrul Vâlcov a demisionat duminică, pe la prânz. După-amiază, preşedintele Iohannis i-a cerut, în mod public, să plece din minister.

Într-o competiţie de orice fel, normal este să învingă cel mai bun. Încă din antichitate, filozoful materialist grec Heraclit (540 - 470 î.e.n.), unul dintre întemeietorii dialecticii, cel care vedea lumea și omul într-o necontenită mișcare, transformare și devenire, asemenea unui râu pe care curg mereu alte ape.

Multe dintre personajele care sunt duse astăzi la DNA nu înţeleg, nici măcar după ce îşi execută pedeapsa (cazul A. Năstase este relevant), cu ce au greşit.

După victoria în alegerile prezidențiale din decembrie, etnicul german de națiune română și religie creștin protestantă, Klaus Iohannis, îmi place și cred că e animat de intenții patriotice bune, dorește să redea românilor speranțele pierdute, știe că trebuie s-o ia de la capăt, într-o nouă Românie a lucrurilor bine făcute.

În 2008, în ciuda insistențelor colegilor de partid, n-am mai candidat la alegerile parlamentare, se introdusese votul uninominal pe bani și interese.

O doctoriță pensionară îmi spunea că citește în fiecare zi la ceaiul de dimineață ziarul Crișana, fiindcă-i plac articolele semnate de Gavril Cornuțiu.

Orice realitate este un sistem complex care le conţine pe toate şi pe cele bune, şi pe cele rele, şi pe cele frumoase, şi pe cele urâte.