Mulţi par a fi şocaţi de rezultatul alegerilor din Grecia, care l-a propulsat în fruntea guvernului pe acest Tsipras, un saltimbanc ieşit din spuma Mediteranei.

Ciudat de actuale sunt vorbele de acum 21 de secole ale lui Cicero! Dar nu rugina dascălilor este boala învăţământului românesc actual, chiar dacă boala ruginii didactice este perenă şi universală. De fapt învăţământul românesc are atâtea boli încât te miri că mai are putere să horcăie.

Mai e puţin şi vom afla că Ponta îşi dă doctoratul în matematici, speciale! Preşedintele PSD socoteşte că Iohannis reprezintă "şase milioane de români" dar, ca nu cumva să rămână mai de căruţă, şi el ar reprezenta vreo cinci.

Asistăm de la un ciclu electoral la altul la fâsâirea balonului, pe care ne grăbim să-l umplem din nou cu multă speranţă, când de fapt se repetă o farsă ordinară cu aceiaşi politicieni redistribuiţi în alte roluri, care ne mai scot o figură mai puţin pătată, dar ele, majorităţile de partid, rămân în picioare.

Ce blestem o fi pe judeţul acesta de s-a pricopsit cu atâţia politicieni incompetenţi? Ajunşi pe funcţii în aparatul de stat îşi umplu vremea cu tăiatul frunzelor la câini şi îşi angajează neamurile ori amantele ca băgători de seamă prin birouri, în timp ce problemele judeţului rămân nerezolvate.

Ilie Bolojan, repetă, de ceva vreme, cu ocazia deschiderii anului universitar în urbea noastră, că Universitatea trebuie să furnizeze absolvenţi competitivi pentru viaţa economică şi ştiinţifică a oraşului şi judeţului, fără de care nu numai că vom bate pasul pe loc în evoluţia firească şi necesară de tip european, ci chiar vom regresa.

Gata, nu e anul porcului, nu e anul caprei, e anul pactelor. Preşedintele a dat la iscălit, şi i-a ieşit, pactul pentru armată. Ponta, hop şi el, cu pactul pentru autostrăzi şi, mai nou, chiar cu pactul pentru cultură.

Datul sorţii, la Dante, e ascuns ca "şarpele în răzor", un citat care-i plăcea şi lui Petre Ţuţea, dar pe care îl putem asimila şi sorţii noastre politice, mai ales când privim spre modul în care se furişează, se strecoară, marele învins de la 16 noiembrie, aidoma unui şarpe în răzor.

În toată perioada de după atentatele din Franţa, majoritatea vajnicilor formatori de opinie au clamat libertatea de exprimare până la Dumnezeu şi înapoi. Taman ei care intraseră în gaură de şarpe înainte de turul doi al alegerilor, pregătiţi să intre sub cupola statului islamic psd-ist. S-ar fi închinat la toţi imamii politici, ca să nu mai vorbim de cel care urma să ajungă Ajatollah.