Învăţământul românesc din ultimii 20 de ani seamănă izbitor de mult cu revoluţia comunistă continuă. Teoriile marxist-leniniste extinse constant de tot soiul de conducători-teoreticieni postulau că societatea de tip comunist este în continuă schimbare, o revoluţie permanentă. Fiecare schimbare de putere în societăţile „roşii" erau marcate de noii stăpâni printr-o desprindere de greşelile trecutului şi jalonarea unui viitor luminos, totul în virtutea unei revoluţii continue. Bazaconii acceptate de toată lumea de nevoie, când se ştia foarte bine că, de fapt, mascau o schimbare de gardă: aliaţii vechiului conducător erau înlocuiţi fără prea multe fiţe şi de cele mai multe ori o sfârşeau destul de prost.


