O atenţie deosebită în cadrul acestui comentariu merită acordată actualului PSD. Mulţi analişti sunt de părere că, pe fondul evenimentelor din ultimul an, moţiunea "1.000 de zile de haos - Sfârşitul guvernării de dreapta" reprezintă cântecul de lebădă al partidului mamut care se revendică drept continuator al celui de-al treilea Front (Frontul Salvării Nationale - emanaţie a Revoluţiei din rândul celor care voiau să edifice un socialism cu faţă umană, după Frontul Renaşterii Naţionale din perioada dictaturii carliste şi Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste din deceniile VIII şi IX ale secolului trecut), iar pentru mulţi este chiar succesorul fostului PCR.

Ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu, pare să fi renunţat la intenţia de a-i lua preşedintelui Traian Băsescu dreptul de a numi procurori în funcţie. Mai mult, planul de acţiune dat astăzi publicităţii de Ministerul Justiţiei intră în contradicţie cu intenţiile declarate ale ministrului Chiuariu, care vrea să mute numirea procurorilor la Consiliul Superior al Magistraturii.

Discutam zilele trecute cu un bun amic despre trecutul, prezentul şi viitorul eşicherului politic românesc. Orice scurtă inventariere permite evidenţierea unor evoluţii stranii la nivel de formaţiuni şi personalităţi marcante în materie. Începând cu 1990, "multe şi mari minunăţii" (vorba lui Ion Creangă) au avut loc în politica românească. După ce au intrat în scenă «emanaţii» (cel mai celebru personaj născut în Olteniţa prezenta FSN-ul ca fiind o emanaţie a Revoluţiei), o puzderie de partide aveau să se nască în România, năucindu-i pe cei chemaţi să aleagă, marea majoritate, respectiv cei născuţi după deceniul al IV-lea din secolul trecut, fiind pentru prima dată puşi să opteze între mai multe platforme politice.

Pe bucăţi? Pe ani? Pe kilogram? Sau integral la un investitor strategic? Valoarea şi legitimitatea unui om pe lumea asta este dată de faptele sale, de trecutul său şi de ceea ce i-a lăsat ca zestre familia. La fel şi popoarele sunt legitimate în faţa lumii şi a viitorului de luptele lor, de creaţiile lor, de toate înfăptuirile lor de-a lungul veacurilor, adică de istoria lor. Iar generaţiile viitoare se vor mândri (sau se vor ruşina) cu ceea ce le vom lăsa noi. Ce le lăsăm?

În ultima vreme, la Oradea s-au intensificat acţiunile îndreptate împotriva populaţiei majoritare româneşti. În paralel cu scandalurile periodice din jurul terenului aparţinând Bisericii Ortodoxe "Sfânta Treime", episcopul Laszlo Tokes a lansat o nouă serie de provocări la adresa sentimentelor naţionale ale românilor orădeni. De această dată, instrumentul folosit e reprezentat de inscripţiile în limba maghiară.

O moţiune de cenzură, de oriunde s-ar lansa, nu poate fi decât o diatribă la adresa unui guvern rău, care trebuie să plece pentru ca un guvern bun să încerce să nu facă umbră pământului degeaba.

Hrebenciuc şi Olteanu numără, în culise, voturile necesare netrecerii moţiunii. Geoană şi Boc se chinuiesc să dibuie vreo găselniţă prin care să impună votul la vedere al parlamentarilor. Iliescu şi Tăriceanu şuşotesc, în pauza unui spectacol

Procedura solicitării de către procurori a avizului Comisiei speciale de la Cotroceni în vederea începerii urmăririi penale a foştilor sau actualilor miniştri este neclară din punct de vedere al naturii juridice al acestui aviz şi poate crea suspiciuni cu privire la ob

Cum malul Crişului, în zona centrală, a fost întreaga vară atent supravegheat de ecologişti, aici orice intervenţie menită să afecteze zona verde a fost blocată din start. Însă Parcul Brătianu este situat la o distanţă considerabilă de centru

Finul nu l-a iubit niciodată pe nashul Gheorghe Hagi. Şi nici nu l-a respectat. L-a urât însă tot timpul, cu toată puterea fiinţei sale netrebnice. A urmărit doar să profite de el cât se poate de mult, prin nescrisele legi ancestrale ale machidonilor, care le spun