Cazul profesorului din Sânmartin, acuzat de comportament neadecvat faţă de elevele sale, este deja binecunoscut, iar anchetele demarate în cazul sesizărilor care îl acuzau au ajuns la final. La fel ca şi în cazul anchetei poliţiei, investigaţiile Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor au relevat că profesorul nu se face vinovat de comportament indecent faţă de elevele sale.
Cu vreo două săptămâni înainte de a intra în vizorul procurorilor şi în gura presei, Decebal Traian Remeş declara într-un interviu: „Ştiu că sunt socotit un tolomac... da, ce te uiţi aşa la mine, ştiu asta, dar să ştii, nu te mint cu nimic aici, în viaţa asta, am întâlnit tolomaci mai mari ca mine!". Acum, instanţa e chemată să decidă cine e mai tolomac: el sau prietenul său, Ioan Mureşan.
Fericit cel sărac cu duhul! Adevărat. Dar, eu unul prefer să fiu mai puţin fericit decât sărac cu duhul. Acesta este fericit nu doar pentru că nu înţelege, dar şi pentru că uită azi ce a mâncat ieri. Prefer să nu uit şi să înţeleg, chiar dacă acest lucru favorizează reverberarea durerii. Unde vreau să ajung cu aducerea de minte?
Conducerea Spitalului Clinic Judeţean a fost nevoită, într-un interval de numai o lună, să anuleze două din deciziile luate în acest an. Astfel, după ce prefectul Mircea Ghitea l-a determinat să renunţe la taxa de intrare în spital, managerul Emil Popovici-Muţ a trebuit să renunţe la contractul cu firma Pelican, prin care aceasta a închiriat, aproape gratis, un spaţiu de 100 mp în incinta Spitalului Clinic Judeţean. Decizia a fost luată însă abia la trei luni după demararea licitaţiei şi după ce corpul de control al prefectului a constatat că licitaţia a fost nelegală.
Legislaţia română îşi arată din nou lipsurile, în contextul dezbaterii modificărilor aduse răspunderii ministeriale, sistemul românesc aflându-se în imposibilitatea de a stabili cine poate face parte din Comisia specială de la Preşedinţie însărcinată cu avizarea urmăririi penale a miniştrilor.
Cu tot zbuciumul din ultima vreme, ultima - dar nu cea din urmă (?!) - moţiune de cenzură a avut soarta suratelor ei din celelalte legislaturi. Cu ce-a fost asta mai altfel decât predecesoarele?
"Vezi? Tu l-ai promovat ministru pe Geoană şi l-ai luat în partid. Uite ce a ajuns să facă!", i-a reproşat Ion Iliescu lui Adrian Năstase, la dezbaterea moţiunii. Om cu simţul umorului, fostul premier i-a replicat: „Domnule preşedinte, aşa este, dar am făcut asta pentru că vă respect şi am considerat că este un om de valoare, dacă dv. l-aţi trimis ambasador la Washington". Iliescu a râs, spun parlamentarii care au asistat la dialog. Dar nu era râsul lui.
Cluj - Galaţi - Bucureşti nu este ruta vreunui microbuz, ci doar oraşele care au redevenit nişte "ghetouri" pe harta fotbalului european, după ce patru din cele cinci echipe care au încercat să cucerească Europa s-au văzut eliminate la primul pas.
Experienţa confiscărilor din perioada comunistă i-a marcat pe ţăranii români, care cu greu se mai lasă convinşi să mai aibă încredere în statul român când li se cere să-şi doneze chiar şi o palmă de pământ. Spaima întipărită atâtea veacuri în sufletele lor i-a făcut pe sătenii din Lugaşu de Jos să aibă obiecţii faţă de investiţia pe care Transgaz doreşte să o realizeze aici. Potrivit proiectului, magistrala de gaz urmează să treacă peste terenurile oamenilor, lucrarea de introducere a reţelelor urmând să afecteze pentru câteva săptămâni culturile oamenilor. În aceste condiţii, deşi legea prevede acordarea unor despăgubiri pentru culturile afectate, au apărut controverse între solicitarea sătenilor şi oferta firmei Transgaz.
Deşi a trecut prin două războaie mondiale, a rămas văduvă, şi-a crescut singură copiii şi a ajuns la venerabila vârstă de 101 ani, fără să se dea bătută în faţa greutăţilor, o bihoreancă a fost înfrântă în cele din urmă, însă nu de soartă, ci de propria familie. Femeia s-a trezit evacuată din propria locuinţă de propriul nepot care, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a vândut casa situată în satul Roit şi a lăsat-o fără bani şi fără acoperiş deasupra capului.
