Săptămâna a început prost, cel puţin pentru unii. Defunctul UNPR e campionul cheltuielilor de campanie pe care Autoritatea Electorală refuză să le deconteze. Te pomeneşti că ăia de umblau după „interesu' naţional” s-au gândit că alegerile pot să fie prilejul unui ultim tun?!

​În manualele de uz intern ale serviciilor secrete sovietice şi nord-americane din anii `70 şi `80 ai secolului trecut – întâlnim câţiva termeni care definesc agenţii pe care acestea reuşesc să-i strecoare în familia adversă pe post de spioni. Care este diferenţa între „cârtiţă” şi „fluture”?

Odată cu cel la iepuri şi mistreţi, s-a deschis şi sezonul de vânătoare la „găuri”. După ce Dragnea i-a găsit lui Cioloş o gaură de zece miliarde de lei, bani daţi în avans, fără acoperire în intrările estimate la buget, a urmat riposta Opoziţiei.

În decembrie 1989, cei care au confiscat puterea au lansat și conceptul de democrație originală. Originalitatea democrației pe care au instaurat-o s-a dovedit atât de puternică încât, peste timp, a dat naștere unor paradoxuri naționale. Două dintre cele mai noi astfel de ciudățenii sunt:

„Pesimismul este creator de optimism, pentru că a înțelege prezentul este a-l critica, a-l critica este a-l judeca, iar a-l judeca înseamnă a spera să-l reconstruim fără zăbavă, după indicațiile pe care ni le dau ideile științifice și etice” (Dimitrie Gusti, 1934, Sociologia Militans, pag. 15)

În campania electorală premergătoare alegerilor parlamentare din decembrie 2016, s-a discutat despre toate, însă foarte puțin despre viitorul României, mai ales despre o problemă cu impact deosebit de grav economico-social, și anume vânzarea terenurilor agricole la străini.

Mai greuţ oleacă, dar s-a făcut guvernul. Poate din pricina lipsei altor subiecte, că procedurile învestirii au picat taman peste sărbători, e clar că presa a cam căşunat asupra echipei lui Grindeanu. Parcă niciodată nu ne-a fost dat să auzim, deodată, atâtea trăsnăi despre un nou guvern.

Prezentul articol face parte dintr-o plănuită carte de memorii, care va cuprinde în ea și evocări despre activitatea mea parlamentară în două legislaturi (2000-2004; 2004-2008) din partea Partidului România Mare, condus de tribunul Corneliu Vadim Tudor, talentat orator politic, care, dacă ar trăi, s-ar bucura de înființarea unui minister nou al Culturii și Identității Naționale. Greu de găsit un titlu care să exprime cât mai pe scurt și adecvat conținutul unei scrieri.

Aho, aho, copii şi fraţi,/Senatori şi deputaţi, Staţi puţin, nu mai furaţi. Miniştri şi preşedinţi,/Aţi fost puşi să fiţi cuminţi. Alţi aleşi şi domni primari,/Fiţi, măi dragă, gospodari! Ia mai daţi din bice, băi,/Şi strigaţi la ei, hăi, hăi, hăi...!