Președinția statului nostru a constituit recent un colectiv complex de specialiști, în mare parte format din istorici, care să pregătească acțiunile dedicate aniversării unui veac de la marea împlinire din 1918 - formarea statului național unitar român.

În România post-decembristă, locul socialismului a fost luat de un „capitalism sălbatic”, în acelaşi timp având loc o ofensivă puternică a capitalului străin. În timp ce alte țări și-au luat măsuri de protejare a investiţiilor şi firmelor româneşti, mai ales în ramurile de interes strategic, guvernele României au stat și au privit cum se năruie întreaga economie națională.

Democraţia a crescut greu, în odaia în care comunismul şi-a dat, timp de peste două decenii, sfârşitul. Duhoarea a otrăvit aerul, ţintuind încremenite, ca într-un insectar, speranţele. O mare parte din vieţuitoare, peste trei milioane, au fugit pe sub uşă, ori s-au strecurat prin crăpăturile pereţilor, în alte lumi. Cei rămaşi, în aerul rarefiat şi aproape irespirabil, s-au târât încercând să construiască ceva. Nu a venit nimeni să deschidă larg ferestrele.

Un interviu acordat de premierul Dacian Cioloş emisiunii „Viaţa satului” a fost pus la păstrare de TVR pe motiv că e campanie electorală. Ce mai tevatură! Că televiziunea publică trage pentru PSD, că premierul a fost „cenzurat”... În fond, cine l-a pus să anunţe că mai vrea un mandat? Dacă el nu-i candidat, nici Cioloş n-a fost cenzurat.

Există o senzaţie din ce în ce mai prezentă în anumite segmente ale vieţii sociale şi, din păcate, chiar intelectuale, conform căreia românii transilvăneni au dat dovadă la 1 Decembrie 1918 de neînţelegere a mersului lucrurilor şi au luat decizii care nu le-au făcut bine, urmând a le regreta.

Forţând nota cu mitingurile pro-Cioloş, liberalii şi-au cam luat-o în barbă. Acum o săptămână, când urmau să aniverseze un an cu „guvernul lui”, în Piaţa Victoriei s-au adunat doar patru-cinci fani ai premierului, din cei 12.400 care se declaraseră interesaţi de eveniment pe liniile de socializare.

Toată lumea a văzut, sau auzit, despre așa-zisul joc „alba-neagra”, de fapt, o scamatorie de cea mai ordinară speță destinată a zăpăci fraierii și a le lua din buzunare.

În plină campanie, Alina Gorghiu se plânge că liberalii stau prost cu banii. Imediat apare şi zvonul că s-a pus un bir nou la partid. Trebuie adunaţi, de urgenţă, vreo 165.000 de euro. Păi, dacă puterea e o afacere, trebuie să renteze, nu-i aşa? Pe urmă văd ei de unde scot „dobânda”...

Povestea celei de-a doua reunificări a Basarabiei cu România a fost cel mult subiect de bancuri pentru stăpânul cu centură neagră la judo de la Kremlin. Acum, când sistemele politice liberale occidentale încasează lovituri putiniste demolatoare, însăşi democraţia este strânsă la piept şi tăvălită în dansul ursului. A ursului siberian.

Este foarte greu să demonstrezi că o ofertă care sună îngeresc „vreau să te ajut” este de fapt îmbrățișare de șarpe care caută poziția să muște sau chiar că vrea să facă bine, dar face rău. Dar, ca om matur, trebuie să știi că atunci când fructul sau leguma are pete negre ori își schimbă culoarea, vei găsi aproape sigur în interior putregaiul care nu dă alte semne.