Regele Mihai a decis să se retragă din viaţa publică, după ce a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazat şi leucemie cronică şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale, Casa regală urmând să fie reprezentată în toate acţiunile publice de către fiica sa Margareta.

Regele Mihai are 94 de ani. Ultima sa apariție publică a avut loc în noiembrie 2014, la Palatul Elisabeta.

"În ultimele săptămâni am primit vestea unui serios diagnostic medica. Sunt sigur că fiica mea Margareta va găsi înțelepciunea și forța de a mă reprezenta. Am cerut Consiliului Regal să-și continue menirea și să ofere sfatul său custodelui Coroanei", este mesajul transmis de Majestatea Sa Regele Mihai I al României. "Sunt sigur că fiica mea Margareta va găsi înţelepciunea de a mă reprezenta", este mesajul pe care Regele Mihai l-a transmis după a cincea sesiune a Consiliului Regal, desfăşurat în 1-2 martie, în Elveţia. Cel care a citit public mesajul a fost Andrew Popper, membru al Consiliului Regal.

"Este un moment de cumpănă, pentru că Regele Mihai rămâne o figură simbolică, o figură excepţională a istoriei noastre, despre care cu siguranţă se va scrie, se va vorbi de aici înainte ani de zile. Trebuie să spunem că acest transfer, care este absolut firesc, este absolut normal, rămâne la nivelul Casei Regale, ţinând seama că Regele Mihai, neaflându-se pe tron, nu este vorba de a face un transfer de Coroană. Este efectiv un eveniment al Casei Regale, Casă Regală care întotdeauna a fost animată de un spirit de ordine, de disciplină, de limpezire a lucrurilor. Şi atunci, în măsura în care Regele Mihai nu-şi poate exercita pentru moment, în deplinătatea forţelor, atribuţiile sale, a fost normal să le transfere asupra Principesei Moştenitoare", a spus istoricul Georgeta Filitti.

Născut pe 25 octombrie 1921, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947. Singurul şef de stat în viaţă din perioada celui de-al doilea Război Mondial, a devenit pentru prima dată rege după moartea bunicului său, Ferdinand, şi în urma renunţarii la tron a lui Carol al II-lea (decembrie 1925). A fost detronat de tatăl său, după doar trei ani; a reprimit coroana un deceniu mai târziu, după abdicarea lui Carol al II-lea.

Pe 6 martie 1945, presiunile Uniunii Sovietice l-au forţat pe Mihai să numească un guvern pro-sovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim ministru fiind numit Petru Groza. Între august 1945 şi ianuarie 1946, prin ceea ce s-a numit mai târziu "greva regală", a încercat, fără succes, să se opună guvernului comunist al lui Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele. La presiuni sovietice, britanice şi americane, a renunţat în cele din urmă la opoziţia sa faţă de guvernul comunist. În noiembrie 1947, a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. A fost obligat să abdice în 30 decembrie 1947 şi s-a exilat în Versoix (Elveţia), iar revenirea nu i s-a permis până în 1997.

În martie 1948, denunţă abdicarea sa ca fiind smulsă cu forţa şi ilegală. În iunie 1948 s-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cunoscută şi sub numele de Regina Ana a României, cu care are cinci fiice.

În 1948, autorităţile române comuniste i-au retras cetăţenia română; a locuit în Marea Britanie şi apoi în Elveţia. În 1992, la trei ani după Revoluţia Română din 1989, noul guvern român i-a permis Regelui Mihai să revină în ţară pentru sărbătorile de Paşte. În 1997, după înfrângerea electorală a lui Ion Iliescu de către preşedintele Emil Constantinescu, România a acordat înapoi Regelui Mihai cetăţenia română şi i-a permis din nou să viziteze ţara.

După îndelungi dispute între Casa Regală şi statul român, familia regală a ajuns la o înţelegere cu autorităţile de la Bucureşti, "reconcilierea" de la 20 mai 2001 incluzând şi retrocedarea unei părţi a averii regale.

La 25 octombrie 2011, pentru prima dată de la abdicare, Regele Mihai a fost invitat să susţină un discurs în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului.