Interogam pragmatismul, coerenţa şi transparenţa deciziilor publice. Suntem fundamental nemultumiţi. Participarea cetăţenească este izolată şi nu ne cunoaştem drepturile. Domină credinţa că populaţia nu este capabilă să impună decizii în locul elitei politice. Nici că şi-ar dori o astfel de implicare directă. Sau că alegerile ar fi suficiente pentru consultarea poporului. Greşit, de trei ori greşit. Democraţia nu se clădeşte cu apatie, cu lehamite, prin fuga de implicare sau pe lenea asumării iniţiativelor publice. Nici cu biruinţele unui erou băsescian. În niciun caz cu noncombatul de campanie. Participarea publică cruţă degradarea sa de sus în jos fără prea multe lamentări şi remuşcări. Cred că poporul poate face alegeri mai bune decât politicienii. Unii se vor grăbi să riposteze: ce prostie colosală! Poporul e prost! Românii sunt suspect de proşti! Vor aduce şi bătrânele argumente. Acum 18 ani, românii şi-au dat votul în proporţie de 80% lui Ion Iliescu. În 2000, l-au trimis în turul doi pe Vadim Tudor. Le scapă un lucru esenţial: alternativele propuse atunci de către politicieni au fost sub nivelul celor doi corifei. Totul a funcţionat de sus în jos. Românii nu sunt elveţieni, la fel cum nici văcuţa noastră nu e la fel de ochioasă ca a lor.