La sfârşitul lunii iulie 1919, trupele române au aruncat peste râul Tisa toate forţele bolşevice ungare şi stabiliseră câteva capete de pod. S-au efectuat mai multe manevre care să dezorienteze inamicul în privinţa locului ales pentru traversarea râului de către grosul trupelor.

 

Timp de trei zile, începând din 30 iulie şi până pe 1 august, regele Ferdinand, regina Maria, şeful Marelui Cartier General (MCG), generalul Constantin Prezan, asistă la trecerile peste Tisa efectuate în dreptul localităţii Tiszabő, la nord de oraşul Szolnok, ba chiar se deplasează până la posturile înaintate, „îmbărbătând cu prezenţa lor soldaţii şi ofiţerii, şi aşa cu moralul deosebit de ridicat”. Prima care traversează râul este Divizia 2 cavalerie, urmată de brigăzi de roşiori. Grupul Traian Moşoiu ocupă o primă linie la 7 km vest de Tisa, la dreapta acestei forţe de şoc operând Grupul general Holban, cele două făcând legătura sub un bombardament puternic de artilerie în dreptul localităţii Besenyszög. Grupul de Nord ocupă localitatea Tokaj, iar pe 1 august reia cu vigoare atacul înspre vest, rupând liniile inamice, trupele ungare retrăgându-se în debandadă. Sunt luaţi zeci de prizonieri şi capturate numeroase arme şi muniţie.

După desfăşurarea operaţiunilor militare, până în seara zile de 1 august, precum şi din informaţiile obţinute de la prizonieri, a rezultat faptul că inamicul avea intenţia să se retragă înspre Budapesta unde ar organiza o nouă rezistenţă. Pentru a nu da timp inamicului să se organizeze, Comandamentul trupelor din Transilvania (CTT) comandat de generalul Gheorghe Mărdărescu decide urmărirea lui fără răgaz. În rezumat, planul de acţiune al CTT consta în înaintarea pe direcţia de retragere a majorităţii forţelor inamice cu un grup principal de forţe, acoperit pe ambele flancuri cu forţe puternice. Planul a fost urmat neîntrerupt până la ocuparea Budapestei.

În dimineaţa zilei de 2 august, la ora 4.00 dimineaţa, Grupul de manevră Traian Moşoiu începe bombardamentele asupra liniilor de comunicaţii inamice dintre Szolnoc şi Abony, angajând lupte îndârjite în acest sector, dar până seara inamicul s-a retras. Continuând urmărirea trupele generalului Moşoiu au interceptat calea ferată Abony-Cegled-Keskemet, fiind tăiată calea de retragere spre capitală. În aceste condiţii, Diviziile bolşevice 3, 5 şi 6 care se găseau în această regiune au trimis solii de pace pentru a capitula, urmate imediat de Diviziile 2 şi 4, aflate la sud de calea ferată amintită. În retragerea grăbită, Divizia 6 bolşevică abandonează pe marginea drumului, cale de peste 15 km, cantităţi enorme de muniţii de infanterie şi artilerie, precum şi multe mitraliere.

Deoarece între sectorul nordic şi central se mai găseau fracţiuni de trupe inamice răzleţe, s-a luat măsura înconjurării lor complete pentru a se putea urma înaintarea nestingherită spre Budapesta. În ziua de 3 august, Divizia 1 bolşevică este izolată şi silită a se preda în apropierea oraşului Miskolc, iar Brigada 5 Roşiori ajunge cu elementele cele mai înaintate la 15 km est de Budapesta, iar Brigada 3 Roşiori la Monor, cu elemente de recunoaştere la sud-est de capitală, pe Dunăre. La 3 august, în jurul orei 20.00, colonelul Rusescu, cu patru sute de călăreţi şi două secţii de mitraliere, intră în Budapesta şi ocupă cazarma Herzog Iosif, aşteptând atacul diviziilor de lucrători bolşevici, care nu se mai petrece.

Armata ungară era practic în descompunere. Cele 2 brigăzi independente, una de secui, alta internaţională, s-au dizolvat, grupuri răzleţe încercând să scape spre frontiera cehoslovacă. Ca să scape de aceste unităţi care produceau jafuri prin comunităţi, CTT însărcinează Grupul general Moşoiu cu dezarmarea acestor bande, în timp ce Grupul general Holban trebuia să execute încercuirea Budapestei prin vest până la Dunăre şi prin nord până la liniile de demarcaţie stabilite cu ocazia armistiţiului ungaro-cehoslovac.

Au fost ocupate cele două căi ferate care duceau spre frontiera cehoslovacă, capturând 38 de locomotive, foarte multe vagoane şi muniţie, în timp ce Grupul general Holban a înaintat spre capitală. În data de 4 august, Divizia 2 cavalerie a ocupat un cap de pod la vest de Dunăre, în timp ce trupele Diviziei 1 vânători intră în oraş şi iau măsuri de ordine şi siguranţă. La ora 18.00 întreaga parte estică a capitalei ungare (Pesta) a fost ocupată şi securizată. O parte din trupele române defilează pe Bulevardul Andrássy, în faţa generalului Gheorghe Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, şi a unui imens public.

„Ţinuta ofiţerilor şi a trupei era impunătoare”, notează generalul Mărdărescu în memoriile sale, „trupele au fost primite de public cu linişte, încredere şi chiar cu simpatie.”

Intrarea Diviziei 1 în Budapesta, în frunte generalul Traian Moşoiu, primit de comandantul CTT, generalul Mărdărescu

În cursul zilei de 5 august trupele române au ocupat şi cartierele oraşului Buda (partea vestică), formând un cap de pod la 10 km de oraş. În paralel cu ocuparea capitalei Ungariei, restul trupelor române au desăvârşit victoria, urmărind cu energie restul trupelor ungare dintre Tisa şi Dunăre, trupele generalului Traian Moşoiu atingând pe 7 august întregul curs al Dunării până la frontiera iugoslavă. După această dată sunt dezarmate unităţile capturare, precum şi lucrătorii bolşevizaţi din fabricile Budapestei. În a doua jumătate a lunii august sunt anihilate ultimele bande inamice care jefuiau regiunile nordice, către frontiera cehoslovacă.

Deoarece capul de pod de la vestul Budapestei s-a dovedit insuficient pentru siguranţa trupelor române, s-a decis reluarea înaintării, fiind ocupate oraşele Szekesfehervar, Veszprem, Gyor şi întreaga regiune industrială (uzinele, fabricile de arme şi tunuri, depozitele de miniţii).

După luptele aprige din 24-26 iulie care au dus la năruirea completă a ofensivei ungureşti şi transformarea ei într-o retragere precipitată şi dezordonată, armata bolşevică nu s-a putut menţine nici în spatele unei linii naturale de apărare formidabile cum este Tisa. S-au predat armatelor române 6 divizii cuprinzând 1.235 de ofiţeri, peste 40.000 de soldaţi, 348 de tunuri de diferite calibre, 2 mortiere Škoda de 305 mm, 332 mitraliere, 52.000 de arme, 4.316 carabine, 579 revolvere, 190 puşti-mitraliere, mii de săbii şi pumnale, o enormă cantitate de muniţie şi material de război, 87 de aeroplane. Aceste date sunt contabilizate până la data de 8 august, dar ele s-au mărit considerabil pe măsură ce erau dezarmate alte bande răzleţe. Comparând numărul diviziilor capturate cu numărul prizonierilor, el este relativ mic, deoarece foarte mulţi soldaţi nu au urmat ordinul superiorilor de a se preda, ci au dezertat, aruncându-şi uniforma şi ducându-se la casele lor, unde şi-au reluat ocupaţiile. Astfel că, în operaţiunile armatei române de dezarmare a trupelor inamice, s-au găsit puţini oameni în uniforme, în schimb, făcându-se cercetări, trupele române au descoperit pretutindeni material de război abandonat, precum şi foşti soldaţi bolşevici în haine civile, unii la muncă în agricultură, alţii ascunşi prin sate, sau chiar hoinărind în bande de jefuitori.

„Anarhia şi teroarea întronate în Ungaria de regimul bolşevic a luat sfârşit sub genunchiul armatei române care a adus, prin acţiunea ei, restabilirea drepturilor anterioare ale cetăţenilor maghiari, asigurând ordinea, avutul, viaţa şi cinstea tuturor”, notează generalul Mărdărescu. În Ungaria s-a reluat şi viaţa politică, instalându-se un guvern socialist, care nu a rezistat însă decât patru zile, fiind înlocuit de un altul, sub regenţa Arhiducelui Josef. (Va urma)

Explicaţii foto: 

1. Trupe române de artilerie în Budapesta
2. Regina Maria şi generalul Traian Moşoiu la traversarea Tisei
3. Generalul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelui Gellert
4. Intrarea Diviziei 1 în Budapesta, în frunte generalul Traian Moşoiu, primit de comandantul CTT, generalul Mărdărescu

Citeşte şi: Răboiul româno-ungar din 1919 – Ungaria sub ocupaţia armatei române