De două milenii lumea se plimbă printr-o pădure de fariseisme dintre care cel mai aproape ne este "dragostea de aproapele nostru". Tot întrebăm ca acel tânăr bogat din pilda testamentară, cu o tembelă naivitate, rostind întrebarea în formule care arată gradul cultural al epocii şi al celui care întreabă, bineînţeles, de la cea iniţială: "Cine este acela?" până la "Care eşti, bă, neamule?"...

Şi când ni se spune ce gest simplu ar trebui să facem, aruncăm vina în curtea bisericii, a statului, mai bine zis a altora, care ar trebui să se ocupe de aşa ceva, să dea bani, să facă spitale, cantine, fabrici de mobilă, de încălţăminte, cu produsele cărora să arunce în populaţie, aducând mai repede de cât se poate - raiul pe pământ. Cei cu oarece frică de focul iadului mai aruncă plevuşcă valutară în căciulile unor cerşetori profesionişti, organizaţi într-o armată de profitori de neimaginat, aceştia nefiind nici pe departe fraţi de suferinţă cu săracii  din stasul Bibliei. Am mai văzut şi profitori de ultimă speţă cărora li se aduceau materiale de construcţie pentru case, oameni -  tineri mai ales, care lucrau cu suflet, în vreme ce viitorii profitori priveau cu o fericire excitată la strădania voluntarilor, acuzând întârzieri de termene sau numărul prea mic al lucrătorilor.

Nu absolvim de vini statul şi instituţiile lui de la sarcinile şi datoriile lor intrinsece, dar amintim că societăţile moderne au demult, pentru cei cu  adevărată responsabilitate sufletească, reţele de voluntariat în care se întâmplă exact ceea ce se cheamă dragostea de aproapele nostru. În ultima vreme şi la noi se extinde această nobilă întreprindere, cu rezultate din ce în ce mai vizibile. Dar la Oradea, spre onoarea lor, sunt şi organizaţii cu vechi state de servicii în astfel de activităţi de binefacere. Ne oprim în cazul de faţă la Biserica Albastră, unde slujeşte părintele Gheorghe Nemeş.

Aici fiinţează de aproape un deceniu Aşezământul cultural Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care organizează evenimente cu caracter social pentru strângerea de fonduri care ajung la bătrâni, săraci, bolnavi şi alţi nevoiaşi. Din banii oferiţi de enoriaşi, de sponsori din Oradea sau din Torino - Italia, de unde, prin grija Protopopului Lucian Roşu de la Biserica "Sfânta Cruce", s-au adus considerabile cantităţi de îmbrăcăminte, medicamente, alimente. Tot de acolo s-a procurat o maşină în care se transportă, în condiţii de igienă absolută, mâncare caldă de luni până vineri, pentru sâmbătă şi duminică fiind prevăzute alimentele necesare sfârşitului de săptămână... De la şcoala "Henri Coandă" din apropierea bisericii, directoarea Dana Bonca, medicii Leontina Cioară şi Virgil Sabău supraveghează un grup de elevi care fac vizite la domiciliul celor în suferinţă, le iau tensiunea, temperatura şi mai trebăluiesc prin casă dacă e cazul.

Şi iar ne întoarcem la Biblie unde găsim un îndemn de două mii de ani: "Mergi şi fă şi tu la fel..."

Mircea BRADU