În urmă cu cinci ani, beiușenilor li se promitea, dacă nu chiar marea cu sarea, măcar o apă de o foarte bună calitate, apă de izvor, apă pe care urmau să o primească la un preț comparabil cu cel pe care îl plăteau în acel moment pentru apa din Criș pe care o consumau.

Cel puțin așa anunța, cu ocazia unei consultări publice organizate la 15 iunie 2009, primarul Adrian Domocoș, edilul declarând că, în analiza cost-beneficiu care a fost depusă în cadrul studiului de fezabilitate spre Comisia Europeană, prețul de cost pe metru cub de apă urma să ajungă, la Beiuș, în 2013, la 2,28 lei/mc, cu doar 3 bani mai mult decât tariful de atunci perceput de Edilul. Pentru asta, trebuia făcut doar un "mic" pas și anume transferarea serviciului de apă-canal către Compania de Apă  Oradea, firmă ce era operator unic în cadrul proiectului Aparegio. Numai astfel Beiușul putea fi inclus în proiectul intitulat "Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Bihor", proiect care avea următoarele surse de finanțare: Fondul de Coeziune al Uniunii Europene (76,30%), Bugetul de Stat (11,67%), Compania de Apă Oradea (10,23%) și administrațiile județului Bihor și ale localităților partenere, printre care să se afle și Beiușul (1,80%).

Sub presiunea unui public format din câteva sute de beiușeni încântați de această perspectivă, la 22 iunie 2009, Consiliul local aproba în unanimitate două hotărâri de o importanță capitală pentru evoluția pe termen lung a Beiușului: 1. Proiect de hotărâre privind revocarea parțială a Hotărârii Consiliului local nr. 8/2006 privind concesionarea bunurilor proprietate publică aflate în administrarea directă a SC Edilul SA Beiuș și nr. 67/2006 privind acordarea gestiunii directe a serviciului public de apă și canalizare, precum și salubrizare către SC Edilul SA Beiuș, precum și încheierea unui act adițional și 2. Proiect de hotărâre privind delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare către Compania de Apă  Oradea.

Se părea atunci că drumul spre o apă de calitate este unul rapid și simplu, numai că, iată, au trecut peste cinci ani și beiușenii beau aceeași apă numai că mult mai scumpă: dacă în 2009, un metru cub de apă costa 2,25 lei, iar canalul doar 0,54 lei/mc, astăzi, beiușenii plătesc 3,93 lei/mc de apă și 2,08 lei/mc de canal! Prin urmare, pentru exact aceleași servicii, pentru aceeași apă, beiușenii plătesc 6,01 lei/mc de apă + canal, față de numai 2,79 lei în urmă cu cinci ani, adică mai mult decât dublu!

Au fost necesari trei ani până când să fie încheiate contractele de executare a lucrărilor aferente proiectului pentru extinderea și modernizarea infrastructurii de apă din Beiuș. La 30 mai 2012, la sediul Primăriei municipiului Beiuș, a avut loc semnarea primului contract, din cele trei referitoare la Beiuș, și anume cel privitor la extinderea rețelelor de apă și canal, iar la 4 iulie a fost semnat și cel de-al doilea contract de execuție a lucrărilor, acesta vizând realizarea aducțiunii de la Izvorul Feredeu și construirea unei stații de clorinare. În plus, proiectul prevedea și amenajarea unei stații de epurare moderne, obiectiv de care Beiușul are atâta nevoie.

Departe de promisiunea unei majorări cu numai 3 bani și cu doar de doi bani speranță că vom mai prinde vreodată măcar proiectul realizat integral, chiar dacă plătit scump și, putem spune, în avans, am încercat să vedem în ce stadiu este acesta acum, iar pentru a avea o imagine cât de cât clară a fost nevoie de un du-te-vino între Compania de Apă  Oradea și primăria din Finiș, asta deoarece acolo pare-se că s-au blocat lucrurile.

Primul căruia i-am solicitat informații a fost Georgică Ignat, de la Compania de Apă  Oradea, șeful compartimentului care implementează programele. Georgică Ignat declara, în urmă cu câteva zile, că lucrările la aducţiunea de la Finiş pot fi întrerupte în mai puţin de o lună, timp necesar constructorului pentru finalizarea tronsoanelor din amonte şi din aval de comuna Finiş, după care ar trebui să realizeze cei circa 3,5-3,8 kilometri de conductă pe teritoriul localităţii menţionate. Numai că aici este problema: pentru începerea lucrărilor în intravilanul comunei Finiş, constructorul are nevoie de un aviz tehnic de desfacere pavaj, aviz pe care îl poate elibera numai administraţia locală, iar aceasta a refuzat să-l dea! Mai mult, Consiliul local al comunei Finiş a refuzat, cu 12 voturi din 12, să pună, măcar, pe ordinea de zi problema acordării avizului pomenit. CAO s-a adresat şi Prefecturii în acest caz, însă i s-a recomandat să se îndrepte spre instanţele de judecată, precizează interlocutorul nostru. Neplăcerile nu se opresc aici, Primăria Finiș înaintând plângeri penale împotriva consultantului și a constructorului, iar Compania de Apă a fost deja amendată cu zece mii de lei.

Prin urmare, lucrările vor fi cât de curând sistate, iar asta pune în pericol finalizarea proiectului la timp, noul termen, după o prelungire cu 379 de zile, fiind 22 iunie 2015. Referindu-se la firma constructoare, Georgică Ignat a arătat că aceasta este în grafic şi că ar putea termina proiectul aducţiunii de apă la termen, actualmente, jumătate din lucrări fiind realizate. Întrebat despre eventualele prejudicii generate de sistarea lucrărilor, Georgică Ignat a declarat că există riscul de a returna finanţarea, în cazul proiectului aducţiunii de la Finiş valoarea contractată depăşind 10,5 milioane de lei, sumă la care ar fi adăugate corecţii financiare, de 5-25%, ce pot fi aplicate la valoarea întregului program, care este mult mai mare. Desigur, dacă se va ajunge într-o asemenea situaţie, cineva trebuie să plătească pentru întârzieri, iar Compania de Apă va acţiona în instanţă autorităţile locale din Finiş, cele care, în opinia interlocutorului nostru, prin refuzul de a elibera avizul tehnic de desfacere pavaj, vor fi generat toate aceste inconveniente.

Totuşi, după cum preciza Georgică Ignat, nu e încă totul pierdut: termenul de finalizare poate fi prelungit, perioada de eligibilitate întinzându-se până la sfârşitul anului în curs, iar o soluţie tehnică alternativă există, chiar dacă mult mai scumpă, constructorul luând în calcul şi un foraj pe sub teritoriul Finişului, situaţie în care nu ar mai avea nevoie de avizul primăriei de aici.

În replică, Halasz Francisc, viceprimarul comunei Finiș, recunoaște că adresa CAO a fost respinsă de consilierii locali, dar declară că autoritățile finișene sunt gata oricând de negocieri asupra modalităților de traversare a comunei cu aducțiunea în cauză, dar și despre eventuala introducere a Finișului în proiectul Aparegio. Cât privește nemulțumirile administrației locale, acestea sunt legate de faptul că nimeni, nici Compania de Apă, nici constructorul, nu le-a prezentat vreo schiță topografică a traseului pe care intenționau să-l urmeze pe raza comunei și de aceea că, în plus, au trecut, fără aprobarea Primăriei, doar cu cea a Consiliului Județean, peste lucrări de infrastructură cum ar fi drumul finalizat în 2014, cu fonduri europene, unde au spart acostamentul, deși lucrarea era în garanție timp de 5 ani. Deși constructorul a astupat șanțurile săpate în acostamentul drumului, acesta nu mai arată ca înainte și există temeri că, în timp, intervenția va afecta și covorul asfaltic. Mai mult, oamenii se plâng că s-a săpat și pe terenurile unora dintre ei, fără să li se solicite acordul și fără să readucă zona la starea inițială, lăsând în urmă numai noroaie!

Acestea sunt motivele pentru care reprezentanții finișenilor nu doresc să-i lase pe constructori să sape șanțuri și în intravilanul localității, mai ales că și aici lucrările la aducțiune ar viza spargerea unui covor asfaltic pe care administrația locală l-a terminat nu demult, în luna noiembrie a anului trecut!

Finișenii vor să introducă în tematica negocierilor și câteva cereri privitoare la alimentarea cu apă a comunei. În 1997, autoritățile locale au inițiat un proiect prin care a fost captat Izvorul Izbuc și a fost realizată o conductă de aducțiune de 42 de km, numai că debitul acestui izvor scade mult pe timp secetos, iar calitatea apei este inferioară celei a Izvorului Feredeu, înnămolindu-se în perioadele ploioase. Prin urmare, viceprimarul Halasz Francisc a precizat că finișenii doresc să li se permită și lor să se racordeze la captarea Izvorului Feredeu, pentru suplimentarea debitului aducțiunii proprii și să li se amenajeze o stație de tratare la captarea existentă, a Izvorului Izbuc. În plus, finișenii vor garanții că prețul apei va rămâne scăzut, între 1 și 2 lei pe metru cub, nu cum s-a întâmplat la Beiuș, unde, fără să se schimbe sursa apei, tariful aproape că s-a dublat!