Fără să aibă vreo vină, fără să înțeleagă prea bine ce li se întâmplă, 444 de copilași sunt condamnați anual să treacă prin filtrul morții. Viața lor ține de şansa de întâlni un medic bun care să își dea seama repede că este vorba de cancer și de câteva asociații care fac o muncă titanică, în umbră. Ministerul Sănătății și companiile farmaceutice consideră excepții aceste cazuri și preferă să se concentreze pe cele de masă, ale adulților.   

Spre deosebire de adulți, unde cancerul se dezvoltă în timp și poate fi prevenit, la micuți, în aproape toate cazurile cauzele sunt genetice, fiind imposibil de prevenit.

„Factorii care influențează cancerul la adulți nu au nicio relevanță la copii. Cei alimentari sau cei care țin de stilul de viață au nevoie de cel puțin 10-15 ani să acționeze, dar la copii nu există acest timp. Cancerele care apar în primii doi ani de la naștere, au sigur cauze genetice. Partea bună este că dacă semnele cancerului sunt depistate la timp, șansele de vindecare la copii sunt mult mai mari ca la adulți. Formele de cancer răspund mai bine la citostatice” a spus dr. Monica Dragomir, președintele Societății Române de Onco-Hematologie Pediatrica, prezentă vineri, la ediția a XXVIII-a a Conferinței de Onco-Hematologie Pediatrică de la Oradea. Alături de ea au mai fost prezenți Mihaela Bucurenci – coordonatorul Secretariatului Coaliției pentru Cauza Copilului cu Cancer și gazdele, managerii celor două spitale, Municipal – Elena Moldoveanu, Județean – Gheorghe Carp, decanul Facultății de Medicină – Florian Bodog, șefa DSP Bihor – Daniela Rahotă și fostul ministru al Sănătății – Ladislau Ritli.

Puțini și lipsiți de ajutor

Exact în situația în care se află copilașii bolnavi de cancer, puțini și lipsiți de sprijin, se află și medicii care încearcă să îi ajute. La nivel național se descoperă anual în jur de 80.000 de cazuri noi în timp ce în ceea ce-i privește pe copii, se estimează că anual apar 444 de noi cazuri. Pentru cancer, în România, există în jur de 36.000 de specialiști și 100.000 de asistente și infirmiere în timp ce pentru cancerul la copilași sunt în total 280 de persoane din care doar 29 sunt specialiști în oncologie pediatrică. Deși condițiile în care muncesc sunt și mai dificile decât ale celor care lucrează cu adulții, medicii care lucrează cu micuții au salarii mizere.

„Un oncolog de adult nu poate trata un copil pentru că nu are suport pediatric. În plus, este vorba despre alte tipuri de cancer cu particularități de debut și de tratament. Cele mai întâlnite tipuri de cancer la copii sunt leucemiile acute, limfoame și tumori cerebrale. 60% din copii sunt tratați. Greu, dar se poate, iar la o comparație succintă nu suntem mult în urma Europei. 70% este rata de supraviețuire la noi, 80% este în Europa”, explică dr. Monica Dragomir.

Efortul este însă unul suprauman. Medicii care vor să se ocupe de oncologie pediatrică ar trebui să facă 10 ani de specializare, ceea ce este imposibil. Ministrul Ladislau Ritli a reușit să transforme oncologia pediatrică într-o subspecializare care să dureze doi ani și să poată fi urmată după prima specializare. Astăzi, cursul există pe hârtie, dar nu se mai face.

„Este trist că din cauza acestui hățiș legislativ nici nu avem pe cine să lăsăm în urmă astfel încât să existe cine să se ocupe de copilașii cu probleme, după ce noi vom ieși la pensie. Pe lângă aceste impedimente, munca este mai multă decât în cazul cancerului la adulți și mai există și impactul emoțional care te macină. Salariile sunt foarte mici și doar pasiunea îi ține pe oameni legați de acest domeniu”, mai spune Monica Dragomir care afirmă că și în condițiile grele în care medicii se află se aplică 90% din medicamentele pentru cancer care se folosesc în Europa: „dacă nu au fost medicamente, am făcut rost. Ne-am străduit, cu voluntariat cu asociații și nu s-a ajuns niciodată să nu avem medicamente”.

Uniți pentru copii

Asociațiile de care vorbește dr. Monica Dragomir au salvat multe vieți de copilași și, înțelegând că unite își pot face treaba și mai bine, au creat Coaliția pentru Cauza Copilului cu Cancer coordonată de Mihaela Bucurenci.

„În România nu există Centru Oncologic lângă care să nu apară una sau mai multe asociații care să adune bani pentru astfel de probleme. Și aceste asociații nu se ocupă doar de a strânge bani de medicamente ci și de a-i ajuta pe cei cu probleme să-și plătească analize și investigații, unele deloc ieftine. Pentru a face și mai mult bine, ONG-urile s-au unit dând naștere Coaliției pentru Cauza Copilului cu Cancer. Sunt 18 organizații din toată țara, printre care și cea din Oradea. Am făcut împreună o strategie, privind numărul de specialiști, salariile, medicamentele etc și toate aceste propuneri au ajuns în Programul Național pentru Oncologie care, din păcate, a căzut pentru că președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Vasile Ciurchea și-a dat demisia. Nu vom renunța însă și vom insista pentru acest program pentru că este singura soluție ca situația să se normalizeze”, a spus Mihaela Bucurenci.

Dincolo de muncă, de hățișul legislativ și lupta pentru medicamente, rămân viețile unor copilași prea mici ca să înțeleagă cât de vitregă a fost soarta cu ei.