Recent s-a desfăşurat, la Constanţa, Reuniunea Naţională Istoria Medicinei cu participare internaţională - ediţia a XL-a, sub deviza (puţin enigmatică) menţionată ca titlu al acestor rânduri şi care ar putea fi completată cu "Cine-şi uită predecesorii nu merită răsplata urmaşilor", deoarece "Viitorul unui popor se construieşte în prezent prin cunoaşterea temeinică a trecutului său."

Îi vedem pe stradă, la tomberoane, la ştiri în fiecare zi. Hăituiţi şi alungaţi de peste tot precum câinii răi, fără stăpân. De ce au ajuns ţiganii noşt'i în gura autorităţilor europene? Pentru că n-au dus cu ei nimic din ce i-ar fi interesat pe aceşti străini. Nici şcoală, nici bani, nici alte bogăţii. Au pornit de-acasă doar cu speranţa-n traistă şi s-au întors cu bunuri de nepreţuit: experienţă de viaţă, învăţătură de minte şi preţuirea vetrei veşnice.

Un colecţionar seamănă cu un îndrăgostit. Ambii sunt mânaţi de pasiune, iar pasiunea nu are nevoie de motivări. Sunt prinşi în mrejele ei, prizonieri pe viaţă. În cămăruţa strâmtă în care lucrează inginerul Gheorghe Nedelcu pereţii sunt plini de hărţi, tapetaţi de sus până jos. Hărţile vechi ale Oradiei sunt la loc de cinste, unele, de pe vremea lui Sigismund Bathori şi Mihai Viteazul, altele şi mai vechi. Are hărţi din toate colţurile pământului, cu reprezentări complicate pe margini, frumos colorate, cu balauri de mare şi fiinţe fabuloase. Colecţionarul nu-şi ţine hărţile între pereţi de sticlă, ci aranjate la loc sigur, în memoria de silicon a computerului.

Peste comuna Roşia s-a aşezat, din nou, aceeaşi toamnă milenară, verde-ruginie. Peşterile din cătunul Runcu adăpostesc în adâncul lor urme de pas de om vechi de 40.000 de ani, bijuterii din aur şi bronz ale unor conducători de acum 5-6.000 de ani şi cele mai frumoase cristale transparente de calcit.. La suprafaţă, însă, pământul musteşte în continuare de sudoarea oamenilor şi a vitelor muncite pe deasupra lui.

Viorile cu goarnă ale ultimului meşter din Bihor sunt făcute din măduva paltinului care cântă. Dorel Codoban este singurul lăutar din ţară care a reuşit să construiască... vioara cu două goarne. Instrumentul muzical i-a apărut întâi în vis. "Am primit un dar de la Dumnezeu. Am făcut-o exact aşa cum am visat-o, până-n cele mai mici detalii". De-a lungul timpului, vioara cu goarnă a pus hrana zilnică pe masa familiei Codoban din localitatea Lazuri de Roşia. Când cântă Dorel Codoban la higheghea cu goarnă se opreşte lumea-n loc, vaca din păscut şi câinele stă şi trage cu urechea.

Prima mănăstire ortodoxă din Ardeal a fost ctitorită la poalele Muntelui Crăişorul, în pădurea seculară Muma Codrului, lângă un izvor ale cărui ape vindecătoare de boli sunt cunoscute de oamenii locului încă din cele mai vechi timpuri. „Îngerii care, în mod nevăzut, vor fi de faţă pururi la rugăciunile din biserică vor tulbura izvorul precum apa Vitezdei, pentru a primi puterea tămăduitoare".

Sătenii din Poieni au moştenit o îndeletnicire care-i apără de boli şi-i fereşte de efectele devastatoare ale crizei economice. Buruienari, aşa le spun oamenii din celelalte sate. Descântecele şi ritualurile din jurul plantelor de leac coboară de undeva din negura vremurilor laolaltă cu toată înţelepciunea vracilor lui Zamolxis. "Nu poţi trata trupul fără a ţine seama de suflet", spuneau înaintaşii noştri daci.

În cimitirul de pe creasta dealului soldaţii stau smirnă. Fanfara intonează imnul României la doi paşi de groapa comună unde au fost îngropaţi 157 de civili români ucişi în noaptea de 13/14 septembrie 1940 de către horthyşti. Din oamenii omorâţi atunci a rămas doar numele săpat în piatră, o imensă jale, dar şi mărturia unei jertfe pe care neamul românesc nu are voie să o uite: Lucica (3 săptămâni), Gheorghe (6 luni), Maria (3 ani), Floare (2 ani), Vasile (4 ani), Rozalia (24 de ani), Ilie (72 de ani), Maria (81 de ani)...

Dictatul de la Viena (30 august 1940) a stabilit vremelnic noile fruntarii ale Transilvaniei. Germania şi Italia, la cererea insistentă a Ungariei, au stabilit ca o parte a Ardealului să treacă sub administrarea Budapestei. Oradea a căzut în teritoriul controlat de Ungaria. Articolul doi al documentului preconiza că: "Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. (...) Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă. "Aşadar, conform documentului, armata şi administraţia românească din teritoriul cedat în urma dictatului avea la dispoziţie 15 zile pentru a a se retrage.

În dorinţa de a lua în stăpânire teritorii româneşti, trupele horthyste au încălcat flagrant termenele stabilite prin acest document şi au creat incidente precum cel de la Diosig, primul de altfel, după care au urmat şi altele, în zona de frontieră, recunoscute şi condamnate până şi de către Hitler.