Se împlinesc 18 ani de la evenimentele care au avut loc în perioada 13-15 iunie 1990, în Bucureşti, când forţele de ordine, susţinute de mineri, au intervenit brutal împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil şi anvergură dintre toate acţiunile minerilor.

Încă de la începuturile carierei politice, Hitler era conştient de puterea propagandei, totul fiind foarte bine pus la punct. Din aprilie 1930, responsabil cu propaganda a fost numit Joseph Goebbels, care a folosit cu succes noile tehnici, afişele electorale cât şi radioul. Au fost închiriate avioane şi automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul numeroaselor campanii electorale.

"Mitropolitul Andrei Şaguna este cel mai mare ierarh din toate timpurile pe care l-a avut Biserica Ortodoxă Română de pretutindeni"

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889, în Braunau am Inn, în partea de vest a Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, Alois Schicklgruber, era funcţionar vamal şi lucra la frontiera dintre Germania şi Austria, aproape de Braunau.

Iosif Vissarionovici Stalin, născut Ioseb Djugaşvili (21 decembrie 1879 - 5 martie 1953) a fost un revoluţionar bolşevic şi conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morţii lui Vladimir Ilici Lenin, câştigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troţki şi consolidându-şi pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, şi după încheierea acestuia, până la moartea sa. Regimul său de ideologie marxist-leninistă este adeseori numit stalinism.

În urechi parcă îmi răsună cântecele privegherii de azi-noapte din biserica din Bichigiu, înţesată de studenţi ai corului "Psalmodia Transylvanica" al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, cor condus de pr. prof. dr. Vasile Stanciu. Am dormit frânţi de oboseală în casa nănaşului colegului meu de facultate Pop Flore şi care se numeşte... Pop Ioan.

Vineri, la Casa de Cultură a municipiului Beiuş, a avut loc lansarea celui de-al doilea volum din cele patru ale monografiei „Beiuşul şi lumea lui", elaborată de un colectiv lărgit de specialişti. La eveniment au participat autorităţile locale, oameni de cultură din urbea de pe Crişul Negru şi invitaţi din întregul judeţ. Ioan Degău, principalul coordonator, editorul şi finanţatorul celor patru volume ale lucrării monografice menţionate, a precizat că în acest volum monografia istorică a Beiuşului, ca important centru politic, cultural şi economic al unei depresiuni locuite de o majoritate etnică românească, continuă cu reconstituirea evenimentelor din epoca modernă (1849-1919), ca şi din perioada interbelică (1919-1940), autorii fixându-şi atenţia asupra realităţilor, cu adevărat semnificative, ale trecutului acestor locuri.

Prin bunăvoinţa familiei creştine Tomuţa Nicolae şi a soţiei sale, din Beiuş, am străbătut distanţa de la Oradea până la Bichigiu, un sat spre care am cotit la stânga drumului principal care duce de la Năsăud la Moiseii Maramureşului, fiind invitaţi la slujba de canonizare de către fiul satului şi colegul meu de facultate, Flore Pop, pe care l-am luat de la Cluj-Napoca, unde este profesor universitar. Este sâmbătă, 10 mai, anul 2008, şi tot într-o zi de 10 mai, dar a anului 1763, un ţăran din satul spre care ne îndreptăm, pe nume Tănase Todoran, a ieşit cu demnitate şi curaj în faţa batalioanelor de viitori grăniceri, pe care i-a îndemnat să nu depună jurământul militar până nu se dă patenta împărătească cu drepturile românilor şi până nu li se respectă acestora credinţa ortodoxă, strămoşească.

Legiunea "Arhanghelul Mihail" a fost înfiinţată pe data de 24 iunie 1927, de către cinci tineri anticomunişti. Ion Mota, Ilie Gârneaţă şi Corneliu Georgescu au fost ceilalţi fondatori pe lângă Codreanu, supranumit "Căpitanul", şi Mironovici. Toţi erau intelectuali, iar liniile spirituale după care au hotărât că trebuie să se conducă legionarii au fost: credinţa în Dumnezeu, încredere în misiunea Mişcării Legionare şi dragoste între membrii organizaţiei.